Curtea Constituțională a fost sesizată să examineze constituționalitatea a două alineate dintr-un articol din Codul Munii care se referă la concedierea persoanei alese în organul sindical și a conducătorilor organizațiilor sindicale primare, fără acordul preliminar al organelor sindicale.

Mai exact, Curtea urmează să examineze dacă sunt constituționale următoarele două prevederi:

  • concedierea persoanei alese în organul sindical şi neeliberate de la locul de muncă de bază se admite cu respectarea modului general de concediere şi doar cu acordul preliminar al organului sindical al cărui membru este persoana în cauză.
  • conducătorii organizaţiei sindicale primare (organizatorii sindicali) neeliberaţi de la locul de muncă de bază nu pot fi concediaţi fără acordul preliminar al organului sindical ierarhic superior.

Autorul sesizării este Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul părții unui litigiu din dreptul muncii – o societate pe acțiuni. Compania a invocat, într-un litigiu cu un angajat, care a fost concediat din funcție în legătură cu reducerea numărului de personal, dar restabilit în baza deciziei primei instanțe, că instanța de fond a supragarantat dreptul salariatului de a se afilia în sindicate. Acest lucru, potrivit companiei, este în detrimentul dreptului întreprinzătorilor de a realiza în mod liber activitatea de întreprinzător care să permită valorificarea tuturor factorilor de producție (inclusiv a factorului de muncă) și să asigure inviolabilitatea investițiilor persoanelor fizice și juridice.

Societatea pe acțiuni a mai invocat că, deși dreptul de afiliere la sindicate este un drept conex, care nu ține de esența raporturilor de muncă, având menirea doar de a asigura apărarea intereselor salariaților în raport cu angajatorii și alți subiecți, prevederile legale paralizează dreptul angajatorului de a desface contractul individual de muncă.

Autorul consideră ca afilierea la sindicat nu este un element esențial al contractului de muncă și nu poate constitui un motiv temeinic pentru restrângerea sau condiționarea exercitării drepturilor care derivă nemijlocit din contractul de muncă, inclusiv dreptul angajatorului de a desface contractul de muncă în condițiile legii. Compania consideră că restrângerea și condiționarea dreptului angajatorului de a reduce sau de a desface contractul de muncă cu angajatul membru de sindicat, cât și conducător al acestui organ, fără acordul organelor sindicale superioare, nu poate fi considerată o măsură necesară și nici proporțională, deoarece această restrângere vizează alte raporturi decât cele sindicale, dar și pentru că statul garantează nemijlocit acest drept atât salariaților, cât și angajatorului.

De asemenea, compania a indicat în sesizare că aprecierea ca ilegală de către instanță a concedierii pe criteriu de apartenență la sindicat sau ocupare a unei funcții în sindicat, discriminează două categorii de salariați care prestează muncă în aceleași condiții: cei care sunt membri de sindicat și ei care nu sunt, ceea ce este contrar Constituției.

Autorul mai consideră că tratamentul favorizant acordat membrilor organelor sindicale încurajează comportamentul abuziv și de rea credință al acestora, deoarece au interese comune și relații de afiliere condiționate de plata cotizațiilor, ceea ce face că organele sindicale sunt subiective în manifestarea acordului privind concedierea, în detrimentul angajatorului.

Un alt argument invocat de autori este faptul că prevederile Codului muncii subordonează acțiunile instanțelor comportamentului organului sindical și acordă prerogative jurisdicționale în detrimentul judecătorilor, din moment ce elementul decisiv este este existența acordului sindicatelor și nu intima convingere a judecătorilor.

Prin intermediul CSJ, compania a solicitat verificarea constituționalității celor două prevederi și declararea lor drept neconstituționale.