Curtea Europeană a condamnat Croația într-un litigiu inițiat de o companie, care a fost obligată să plătească despăgubiri pentru defăimarea unui judecător în publicaţia sa săptămânală. CtEDO a stabilit că această măsură a fost o încălcare a Convenției.

Potrivit cauzei, cu doi ani înainte de publicarea articolului, judecătorul în cauză a emis un mandat pentru efectuarea percheziției la sediul societății reclamante, fapt care a fost considerat de către angajaţi o încălcare a libertăţii de activitate jurnalistică. 

Judecătorul a atras din nou atenția publicației, când a participat la o petrecere pentru a sărbători lansarea unui alt ziar, înfiinţat de către un antreprenor local controversat. 

În urma acestui eveniment, reclamanta a publicat un articol care sugera că judecătorul s-a pus într-o situație de potențial conflict de interese, reamintind despre emiterea mandatului de percheziţie cu doi ani înainte, susținând că acesta ar trebui să fie ”legat de stâlpul rușinii".

Cazul ajuns la CtEDO s-a referit la libertatea presei de a critica judecătorii cu privire la modul în care își îndeplineau atribuţiile lor. Curtea a notat că un nivel ridicat de protecție a libertății de exprimare poate fi acordat, în mod normal, în cazul în care observațiile vizau o chestiune de interes public, iar rolul special al sistemului judiciar în societate trebuia luat în considerare. Instanța a notat că judecătorul, ca garant al justiției, ar trebui să se bucure de încrederea publică dacă şi-ar îndeplini cu succes îndatoririle sale. Această încredere poate fi protejată împotriva atacurilor care afectează grav şi care sunt nefondate, în special având în vedere faptul că judecătorilor criticați, supuși obligației de discreţie, nu li se permitea să dea replici. Totuşi, potrivit Curții, ei pot fi supuşi criticii personale în limitele admise și nu doar în mod teoretic și general. Atunci când acționează în calitatea lor oficială, aceştia pot fi supuşi unor limite mai largi de critici acceptabile, decât cetățenii obișnuiți.

Articolul publicației urmărea să atragă atenția publicului asupra problemelor legate de funcționarea sistemului judiciar. CtEDO notează că pentru a distinge între afirmațiile factuale și judecățile de valoare, era necesar să se țină cont de circumstanțele cauzei și de tonul general al remarcilor, având în vedere că afirmațiile cu privire la chestiuni de interes public ar putea, în acest sens, să constituie judecăți de valoare, mai degrabă, decât declarațiile de fapt. Curtea a acceptat constatarea instanțelor din Croația că articolul jurnalistic conținea judecăți de valoare. Totuşi, deoarece instanțele naționale au considerat că articolul este ofensator și constituie un atac personal nejustificat asupra judecătorului, ei nu au examinat dacă judecățile de valoare conținute în articol aveau o bază faptică suficientă.

Curtea a respins argumentele Guvernului croat potrivit cărora scopul articolului în litigiu era să discrediteze în mod public judecătorul în cauză. Era adevărat că articolul a fost ”colorat” dat fiind experiența personală, dar și nemulțumirea jurnalistului față de acel judecător, totuşi nu a fost pus în discuţie faptul dacă articolul se referea la o chestiune de interes public. Potrivit CtEDO, deși articolul era sarcastic, conținând critici destul de grave, exagerări și o metaforă dură, acesta nu era insultător. Utilizarea unui ton sarcastic în afirmaţiile care vizează un judecător nu era, în principiu, incompatibil cu prevederile Convenției.

În litigiul dat s-a creat o situație în care un jurnalist, în contextul unei dezbateri privind o chestiune de interes public legitim, a exprimat judecăți de valoare prejudiciabile pentru reputația unui judecător. Compania reclamantă a fost obligată să plătească în urma articolului despăgubiri de 6.870 de euro cu titlu de prejudiciu moral. Potrivit Curții, a fost dificil să se accepte că prejudiciul cauzat reputației judecătorului a fost de un nivel atât de grav, încât să fi justificat o compensaţie de o aşa mărime. CtEDO a notat că mărimea acestei compensaţii ar putea descuraja discuțiile cu privire la chestiuni de interes public.

Ingerinţa în libertatea de exprimare a societății reclamante nu a fost ”necesară într-o societate democratică", a notat Curtea ajungând la concluzia că statul croat a admis o încălcare a Convenției..

CtEDO a acordat publicației 5.000 de euro cu privire la prejudiciul moral suferit, dar a respins cerinţa cu titlu de prejudiciu material.

Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova.