Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) a pronunțat hotărârea în cauza Bodiu v. Republica Moldova, obligând statul să achite 2500 de euro pentru că instanțele naționale au încălcat principiul securității juridice și dreptul la un proces echitabil.

În speță, aflându-se într-un litigiu cu H. cu referire la dreptul de proprietate asupra unui imobil, reclamantul a inițiat o acțiune în instanța de judecată cu privire la recunoașterea dreptului său de proprietate și evacuarea lui H. din casă.

H. a adresat o acțiune reconvențională, solicitând recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului, invocând că acesta ar fi fost construit de către ea.

La 20 decembrie 2007, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a respins cererea reconvențională depusă de către H. și a admis în întregime acțiunea reclamantului.

Prin decizia sa din 20 mai 2008, Curtea de Apel Chișinău a respins cererea de apel a lui H. și a menținut hotărârea instanței de fond. H. nu a participat la ședințele desfășurate în cadrul instanței de apel, deși citația a fost expediată în mod repetat la adresa indicată în cererea de apel, inclusiv cu aviz de recepție, la care a parvenit răspuns că H. nu locuia acolo. Decizia a devenit definitivă după expirarea termenului limită stabilit de lege pentru depunerea recursului, id est a două luni.

La 11 mai 2009, H. a depus recurs împotriva deciziei CA Chișinău din 20 mai 2008, menționând că aflase despre aceasta abia la 23 aprilie 2009, fără a proba afirmațiile sale în vreun mod. Potrivit reclamantului, el a solicitat respingerea recursului ca fiind depus în afara termenului legal.

La 16 octombrie 2019, Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a admis cererea de recurs a lui H., a casat hotărârile instanțelor inferioare și a pronunțat o hotărâre nouă, prin care a dispus partajarea imobilului în litigiu în două părți egale, acordându-le câte una reclamantului și lui H.

Potrivit portalului agentului guvernamental, invocând Articolul 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție reclamantul s-a plâns că de fapt CSJ a anulat hotărârea adoptată în favoarea sa, fără a-și motiva decizia de a admite un recurs depus în afara termenului-limită prevăzut de către legislația internă.

Curtea a notat că, în recursul său, H. nu a explicat ce a împiedicat-o să afle mai devreme despre decizia instanței de apel sau să menționeze dacă a încercat să se intereseze de soarta propriei sale cereri de apel. Cu toate acestea, CSJ a calculat termenul de două luni de la data indicată de către H.

În consecință, Curtea a reținut instanța supremă nu a aplicat jurisprudența sa cu privire la obligația părților de a acționa cu diligență și cu bună credință. De asemenea, CSJ a omis să constate motivul din care H. nu a informat instanța de apel cu privire la schimbarea adresei sale sau dacă acesta s-a interesat de evoluția examinării cererii sale de apel.

Curtea a mai constatat că admiterea cererii de recurs a lui H. după o perioadă de timp considerabilă și în absența oricărei explicații plauzibile cu privire la motivul pentru care s-a aflat în imposibilitate de a se adresa mai devreme, s-a soldat cu ignorarea unui întreg proces judiciar care s-a încheiat cu o hotărâre judecătorească definitivă și executorie. În consecință, Curtea Supremă de Justiție a încălcat principiul securității juridice și a încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil în baza Articolului 6 § 1 din Convenție.

Curtea a acordat reclamantului 2.000 euro pentru prejudiciul moral și 500 euro pentru costuri și cheltuieli.