Cauza cu privire la recunoașterea și încuviințarea executării unei hotărâri arbitrale străine nu este în sine un litigiu. Opinia a fost exprimată de trei magistrați de la Curtea Supremă de Justiție într-o hotărâre cu privire la admisibilitatea unui recurs.

Mai exact, un creditor cu sediul în Insulele Virgine Britanice a înaintat o cerere în instanța de judecată către debitorul ”Valiexchimp” SRL în proces de insolvabilitate, solicitând recunoașterea și încuviințarea executării silite a unei hotărâri arbitrale străine, adoptată de Curtea Internațională de Arbitraj al Camerei Internaționale de Comerț, prin care s-a decis a încasa de la debitorul cu sediul în Moldova, 21 de milioane de euro, inclusiv dobânzi; 44.874 euro și 210.000 dolari.

Inițial, instanța de apel a suspendat procesul civil, eplicând creditorului despre dreptul său de a depune cerere de validare a creanțelor față de debitor în instanța de insolvabilitate.

Avocatul creditorului a depus recurs împotriva încheierii instanței de apel, invocând că, în speță nu sunt întrunite condițiile de suspendare a cauzei, or nu se examinează o cauză cu privire la bunurile din masa debitoare și debitorul nu are calitatea de pârât.

Analizând recursul, judecătorii CSJ au stabilit ca fiind eronată concluzia primei instanțe, menționând că, ”în primul rând cauza cu privire la recunoașterea și încuviințarea executării hotărârii arbitrale străine nu este un litigiu în privința masei debitoare a debitorului, nu este în sine un litigiu, iar în al doilea rând această cauză nu a fost pendinte la data intentării procedurii de insolvabilitate”. Magistrații au mai subliniat că, scopul acțiunii nu este de a stinge creanța din contul masei debitoare, ci a acorda hotărârii arbitrale străine puterea lucrului judecat pe teritoriu Republicii Moldova. În hotărâre s-a mai menționat că, creditorul nu poate depune o cerere de admitere a creanțelor în sensul art. 141 al Legii insolvabilității, or aceasta urmează să fie certă şi exigibilă, iar temeiul creanței să fie confirmat printr-un act executoriu. Or, o hotărâre arbitrală străină nu este executorie pe teritoriu Republicii Moldova până ce nu a fost recunoscută și executarea căreia nu a fost încuviințată de către o instanță competent.

Prin urmare, CSJ a casat încheierea din instanței de apel, iar reținând că erorile judiciare analizate în speță sunt esențiale și nu pot fi corectate în această fază, a retituit cauza spre rejudecare pentru examinarea fondului cererii.