Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a stablit că în Republica Moldova o persoană a fost privată de libertate, chiar dacă autoritățile nu au adus motive suficiente și relevante pentru reținerea sa. Astfel, instanța a constatat violarea Articolul 5 § 3 (caracterul rezonabil al detenției) din Convenţie. Totuși, statul nu va achita careva despăgubiri pe acest caz, deoarece reclamanta nu a formulat pretenţii de ordin material sau moral, scrie Asociația Juriștii pentru Drepturile Omului.

Conform informațiilor publicate, reclamanta activa în calitate de casier în oficiul central al unei bănci. În obligaţiile acesteia intra numărarea banilor aduşi în saci de la filialele băncii. În una dintre zile, persoana a venit la birou şi a început să numere banii din saci. După ce a numărat banii din patru saci ea a mers la baie, iar când a revenit a auzit vorbele unui coleg, precum că la unul din sacii nenumăraţi lipseşte sigiliul. Ea nu a acordat multă atenţie acestui fapt pe motiv că nu a fost prima dată când lipsea sigiliul. Colegul care a găsit sacul fără sigiliu a fost însărcinat de superiori să numere banii din sac. Aparent, 47 de mii de euro lipseau din sac.

Un alt superior a fost chemat şi a fost percheziţionate încăperile. A fost contactată filiala de la care au provenit banii, totuşi angajaţii de la acea filială au susţinut că sacul respectiv era sigilat. Ulterior, reclamanta a mers din nou la baie şi apoi a plecat la masă.

În urma percheziției reclamante, nu a fost găsit nimic ce ar prezenta interes pentru investigaţie. Totuși, ea  a fost reţinută şi plasată în detenţie, fiind invinuită de furt. Ordonanţa nu stipula nicio dovadă capabilă să demonstreze implicarea reclamantei în comiterea infracţiunii. Unul din colegii reclamantei, de asemenea, a fost acuzat de aceeaşi infracţiune.

Judecătoria Buiucani a constatat, în 2015, că procurorul respectiv nu a specificat în demersul său motivele de bănuială că reclamanta ar fi comis infracţiunea imputată. Cu toate acestea, instanţa a notat că în cadrul audierilor procurorul a indicat că un alt coacuzat a menţionat că banii puteau fi furaţi de către reclamantă deoarece ea a luat toţi sacii din mormanul de saci în care a fost găsit sacul nesigilat şi că ea a avut un comportament suspect. Mai mult decât atât, camerele de supraveghere au fost întoarse din direcţia unde reclamanta era aşezată. Prin urmare, instanţa a stabilit că exista o bănuială rezonabilă că reclamanta a comis infracţiunea. Magistrații au dispus arestul la domiciliu a reclamantei pentru 20 de zile.

Reclamanta a declarat recurs, invocând că măsura arestului la domiciliu nu era necesară, chiar prima instanţă a constatat că motivele invocate de procuror nu au fost convingătoare. Procurorul de asemenea a declarat recurs. Curtea de Apel Chişinău a admis recursul procurorului, a anulat decizia primei instanțe şi a dispus arestarea preventivă pentru o durată de 30 de zile. Judecătorii au considerat că exista riscul ascunderii, ingerinţei în investigaţie şi coluziunea cu alţi coacuzaţi. În ceea ce priveşte bănuiala rezonabilă că reclamanta a comis infracţiunea imputată, instanţa a notat că nu a contestat în această parte. Prin urmare, persoana a fost arestată şi plasată în detenţie.

Peste câteva zile, Curtea de Apel Chişinău a dispus, însă, eliberarea reclamantei sub control judiciar. Instanţa a constatat că nu au existat motive de a crede că persoana poate să se ascundă, periclita investigaţia sau comite alte infracţiuni.

Aparent, procedurile penale în privinţa circumstanţelor pretinsului furt anul 2015 sunt încă pendinte.

În faţa Curţii Europene, reclamanta s-a plâns că, contrar Articolului 5 §§ 1 şi 3 din Convenţie, detenţia sa preventivă nu s-a bazat pe o suspiciune rezonabilă că ea a comis infracţiunea şi că instanţele au omis să aducă motive suficiente şi relevante în deciziile sale.

CtEDO a notat că în decizia sa motivele invocate de procuror pentru justificarea detenţiei reclamantei nu sunt convingătoare. Astfel, instanţa a constatat că nu existau motive de a crede că reclamanta poate să se ascundă, periclita investigaţia sau comite alte infracţiuni. Cu toate acestea, în pofida lipsei probelor pentru a lipsi pe reclamantă de libertate, instanţa a dispus arestarea la domiciliu.

După ce a petrecut mai mult de 10 zile în arest la domiciliu, Curtea de Apel Chişinău a admis recursul procurorului şi a dispus arestarea preventivă a reclamantei. Curtea a notat că motivele reţinute pentru detenţia reclamantei sunt aceleaşi pe care Judecătoria Buiucani le-a considerat neconvingătoare. Instanța de apel nu a adus nicio explicaţie la ceea dacă consideră aceste motive relevante şi suficiente şi de ce nu a fost de acord cu instanţa inferioară.

Prin urmare, Curtea a stabilit că instanţele naţionale au eşuat să aducă motive suficiente şi relevante în dispunerea privării de libertate a reclamantei în perioada de 5 - 26 octombrie 2015, astfel a avut loc violarea Articolului 5 § 3 din Convenţie.