Ministerul Justiției a elaborat un proiect de Regulament cu privire la modul de efectuare a inventarierii patrimoniului succesoral pentru punerea în aplicare a unor prevederi din noua Lege cu privire la procedura notarială.

Documentul descrie procedura și regulile de efectuare a inventarierii patrimoniului succesoral rămas după decesul defunctului la momentul deschiderii moștenirii, constatarea şi înregistrarea rezultatelor inventarierii şi întocmirea actului constatator la sfârșitul inventarierii patrimoniului succesoral.

În proiect, inventarierea este definită ca un procedeu de stabilire a situației reale, prin care se constată existența cantitativă și valorică sau numai valorică, după caz, a tuturor bunurilor și obligațiilor aflate în componența patrimoniului succesoral.

Proiectul stabilește că la finalul inventarierii patrimoniului succesoral se întocmește un inventar, care conține:

  • numele, prenumele persoanei care a întocmit inventarul și a persoanelor care au participat la inventariere;
  • numele, prenumele defunctului și data decesului;
  • lista bunurilor și, după caz, a obligațiilor stabilite la momentul inventarierii și data întocmirii inventarului.

În proiectul de Regulament sunt sistematizați subiecții care pot întocmi inventarul patrimoniului succesoral în conformitate cu prevederile Codului civil și subiecții care urmează să semneze inventarul.

Potrivit documentului, cu ocazia inventarierii, cu acordul moștenitorului, poate fi contractat un expert pentru evaluarea corespunzătoare a bunurilor ce fac parte din patrimoniul succesoral or, stabilirea valorii bunurilor joacă o importanță majoră pentru reflectarea obiectivă și neechivocă a situației patrimoniale a defunctului.

În cazul în care lipsește acordul moștenitorului, evaluarea bunurilor de către expertul evaluator poate fi solicitată de către un creditor al defunctului cu achitarea de către acesta a cheltuielilor ocazionate cu aceasta.

La fel, proiectul stabilește și modalitatea de inventariere a bunurilor ce fac parte din masa succesorală, dar care se află în posesia altei persoane decât moștenitorul (de exemplu: locatarul dintr-un imobil dat de defunct în locațiune). Astfel, posesorii bunurilor urmează să-și exprime acordul cu privire la inventarierea lor, iar în cazul unui dezacord, se întocmește un proces-verbal în care se descriu și se evaluează provizoriu bunurile, pornind de la declarațiile părților interesate (moștenitor, creditor etc.).

În cuprinsul proiectului este reglementată și situația unor categorii speciale de bunuri, care în virtutea unor criterii obiective necesită o abordare distinctă, prin aplicarea unor măsuri de conservare în privința acestora (de ex. bijuteriile şi alte obiecte de aur, argint, platină, bunurile care constituie amintirile de familie, numerarul, în monedă națională şi/sau valută străină, cambiile şi alte titluri de valoare) precum și dispunerea efectuării inventarierii în regim de urgență în cazul bunurilor susceptibile de pieire ori distrugere și celor perisabile.

Documentul reglementează și situațiile cînd în timpul inventarierii se depistează un testament olograf.

Proiectul a instituit obligația ca testamentul olograf depistat în timpul inventarierii să fie vizat spre neschimbare, în conformitate cu Legea privind procedura notarială, pentru a putea fi pus în executare ulterior, deoarece potrivit Codului civil, înainte de a fi executat, testamentul olograf se va prezenta unui notar pentru a fi vizat spre neschimbare.

Proiectul Regulamentului cu privire la modul de efectuare a inventarierii patrimoniului succesoral poate fi consultat aici.