Magistrații Curții Constituționale au recunoscut drept constituţionale prevederile aliniatelor (2) și (7) din articolul 67 al Codului de executare. Normele se referă la procedura de înmânare a actelor executorului judecătoresc în cazul absenţei destinatarului persoană fizică și curgerea termenului de contestare a documentelor.

Mai exact, alin (2) al art. 67 din Codul de executare stabilește că în cazul absenţei destinatarului persoană fizică, actele executorului judecătoresc se înmânează unui membru adult al familiei lui, rudelor, afinilor acestuia sau unei persoane care locuieşte cu destinatarul, unei persoane cu funcţie de răspundere din primărie sau preşedintelui asociaţiei locatarilor de la domiciliul destinatarului, pentru a i se transmite lui. Persoana care a primit documentele este responsabilă de transmiterea sau de comunicarea lor neîntîrziată destinatarului, răspunde pentru prejudiciile cauzate prin necomunicarea sau prin comunicarea tardivă a actelor. Documentul se consideră înmânat destinatarului la data indicată în avizul de primire. La Curtea a fost contestată sintagma ”documentul se consideră înmânat destinatarului la data indicată în avizul de primire”.

Totodată, alin (7) al aceluiași articol spune că termenul de contestare curge de la data indicată în avizul de primire, în confirmarea transmiterii documentului sau în procesul-verbal de înmânare a actului persoanelor sau din data comunicării actului, dacă înmânarea actului nu a fost posibilă.

Curtea Constituțională a spus că opțiunea legislatorului de a comunica actele executorului judecătoresc, în cazul în care nu este posibilă transmiterea lor debitorului personal, este suficient de clară și de previzibilă. O asemenea metodă de comunicare se regăsește și în legile altor state europene. Obligaţia de transmitere a documentelor primite de la executorul judecătoresc, pusă în sarcina persoanelor indicate la alin. (2) al articolului 67 din Codul de executare, derivă din faptul că acestea se află într-o poziţie mai apropiată în comparație cu executorul judecătoresc pentru a cunoaşte situaţia destinatarului și locul de aflare a acestuia, pentru a-i comunica actele care îl vizează.

Magistrații au mai stabilit că legislatorul a reglementat mai multe modalități prin care se va încerca comunicarea actului respectiv către destinatar, astfel încât să se asigure că au fost depuse toate diligenţele necesare pentru a nu fi lezate drepturile şi interesele destinatarului.

Curtea a notat că atunci când se susține existența unei ingerințe într-un drept fundamental, persoana interesată trebuie să aibă la dispoziţie suficiente garanţii procedurale şi trebuie să aibă posibilitatea unui acces efectiv la un tribunal, care să se pronunţe cu privire la pretinsele ingerinţe în dreptul său.

Hotărârea completă poate fi accesată aici.