Un avocat solicit Curții Constituționale să declare neconstituțională o prevedere din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, care vizează modul de calcularea a îndemnizației de maternitate pentru anumite categorii de femei.

Norma contestată este art. 7, alin (12) din Legea menționată, care prevede că ”Baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate pentru femeile asigurate care nu se încadrează în niciuna dintre condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1), (2) şi (3) din prezenta lege o constituie cuantumul unui salariu tarifar pentru categoria I de salarizare în sectorul bugetar sau, după caz, cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real în vigoare la data producerii riscului asigurat, la locul de muncă de bază al femeii asigurate.”

Această bază de calcul se aplică, în temeiul alineatelor (1), (2), (3) din art. 6 al Legii menționate pentru femeile care:

• nu au un stagiu total de cotizare de cel puţin 3 ani.
• nu confirmă un stagiu de cotizare de cel puţin 9 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei producerii riscului asigurat sau datei naşterii copilului în cazul riscului asigurat creşterea copilului.
• nu au stagiul de cotizare de cel puțin 3 ani, cel puțin 9 luni ori de cel puţin 12 luni, realizat în ultimele 24 de luni anterioare producerii riscului asigurat (cei care desfăşoară activitate pe bază de contract individual de muncă pe durată determinată sau cei care muncesc la lucrări sezoniere).

Potrivit avocatului, în cazul femeilor care nu dețin un stagiu de cotizare de cel puțin 3 ani sau cel puțin 9 luni pe parcursul ultimelor 24 de luni premergătoare datei producerii riscului asigurat sau datei nașterii copilului în cazul riscului asigurat creșterea copilului, indiferent de stagiul de cotizare și mărimea contribuțiilor vărsate la bugetul asigurărilor de stat, baza de calcul a indemnizației o constituie cunatumul unui salariu tarifar pentru categoria I de salarizare în sectorul bugetar sau, după caz, cunatumul minim garantat al salariului în sectorul real în vigoare la data producerii riscului asigurat, la locul de muncă de bază al femeii asigurate. Avocatul nu este de acord că îndemnizația nu este calculată din mărimea salariului pe care în obținea femeia înainte de producerea riscului asigurat.

Potrivit autorului, efectele discriminatorii și inechitabile ale normei contestate apar în momentul în care femeia asigurată a activat în câmpul muncii, mai puțin decât minimul prevăzut de legislație și indiferent de stagiul de cotizare obținut și mărimea contribuțiilor vărsate la buget, primesc un minim garantat de stat.

Avocatul indică că tratamentul diferit, prin discriminare directă, este evident față de femeile asigurate care au un stagiu de cotizare mai puțin de 9 luni, în raport cu toate femeile, inclusiv cele asigurate sau soțiile aflate la întreținerea soțului. Acesta a indicat că norma permite discriminarea între femeile cu stagiu de cotizare de 6 luni și salariu de 10 mii de lei, femeile cu stagiu de cotizare de 1 lună  și salariu de 10 mii de lei, și femeile cu stagiu de cotizare de 9 luni și salariu de 10 mii de lei.

Autorul consideră că norma este contrară principiului protecției mamei și copilului, dar și principiul contributivității.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-un proces în care clienta autorului sesizării, deși avea un salariul lunar de 10000 de lei, din care erau calculate contribuțiile, având stagiu de cotizare mai mic de 9 luni, i s-a calculat o îndemnizație de maternitate minimă, neproporțională cu contribuția sa personală la bugetul asigurărilor.