Un bărbat a acționat în judecată Casa Națională de Asigurări Sociale pentru a obține indemnizația paternală ce i se cuvenea, pe motiv că instituția a refuzat să i-o achite invocând încălcarea termenului de solicitare a acesteia.

Reclamantul a invocat că printr-un ordin al Ministrului Justiţiei din 29 septembrie 2017 i-a fost acordat concediul paternal, cu o durată de 14 zile calendaristice, începând cu data de 18 septembrie 2017 până la data de 1 octombrie 2017, inclusiv.

În data de 23 octombrie 2017, bărbatul a depus cerere la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani privind calcularea şi plata indemnizaţiei paternale, iar peste două zile a primit răspuns privind refuzul în stabilirea indemnizaţiei paternale, din motivul că indemnizaţia a fost solicitată după 30 de zile de la acordarea concediului paternal.

În urma acestui răspuns, bărbatul a depus o cerere prealabilă la CNAS privind anularea răspunsului CTAS Buiucani. Instituția l-a informat însă că a pierdut dreptul la indemnizaţia paternală, deoarece data acordării concediului paternal este 18 septembrie 2017 şi nu data de 29 septembrie 2017, care este data emiterii ordinului de acordare a concediului paternal.

Considerând decizia neîntemeiată, bărbatul s-a adresat în instanță. Acesta a indicat că potrivit art. 1241 alin. (4) din Codul muncii, pe perioada concediului paternal, salariatul beneficiază de o indemnizaţie paternală care nu poate fi mai mică decât mărimea salariului mediu cuvenit pentru perioada respectivă şi care este achitată din fondul de asigurări sociale. Textul legii nu limitează, condiţionează sau restrânge acest drept, singura în măsură să facă acest lucru fiind doar o altă lege cu aceeaşi forţă juridică sau superioară acesteia. De asemenea, și Legea privind sistemul public de asigurări sociale prevede că modalitatea de acordare, de stabilire şi de plată a altor drepturi de asigurări sociale se reglementează prin lege.

Reclamantul a considerat că CNAS nu poate pretinde că a pierdut dreptul la indemnizaţie pentru nerespectarea unei condiţii stabilite prin act normativ subordonat legii.

Pentru că Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiei paternale prevede că stabilirea indemnizaţiei este condiţionată de depunerea cererii de acordare a indemnizaţiei în termen de 30 de zile din data acordării concediului paternal, bărbatul a invocat că a depus cererea în interiorul termenului de 30 de zile de la acordarea concediului paternal - în ziua a 25-a din termenul rezervat de 30 de zile de la acordarea concediului paternal şi anume, 29 septembrie 2017.

În acest sens, reclamantul a mai invocat că legislaţia utilizează noţiuni diferite pentru perioada concediului paternal, începutul concediului sau perioada concediului paternal (după cum este prevăzut în art. 1241 alin. (4) din Codul muncii) şi data acordării acestuia. În acest sens, dispoziţiile pct. 8 lit. c) din Regulamentul nominalizat, stipulează că pentru stabilirea indemnizaţiei paternale în cazul depunerii cererii la casa teritorială se prezintă extrasul din ordinul de acordare a concediului paternal, în original, eliberat la locul de muncă de bază. Astfel, reclamantul a considerat că data acordării concediului paternal a corespuns datei ordinului de acordare a concediului paternal.

Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, iar bărbatul a mers la apel. A doua instanță a admis apelul și a anulat decizia CTAS Buiucani privind refuzul de a stabili şi achita indemnizaţie paternală, obligând totodată CNAS să stabilească şi să achite indemnizaţia.

Instanţa de apel a conchis că data acordării concediului paternal este data întocmirii ordinului cu privire la acordarea concediului paternal, aceasta fiind data de 29 septembrie 2017 şi, respectiv, cererea de acordare a indemnizaţiei paternale din 23 octombrie 2017 a fost depusă în termen de 30 de zile din data acordării concediului paternal.

Ulterior, deja CNAS a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, dar CSJ l-a declarat inadmisibil.