Autor: Sabina Cerbu, avocat, Casa de Avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații

Legea de modernizare a Codului civil  vine cu o serie de clarificări de ordin practic la contractul de împrumut, în particular în partea ce ține de stabilirea dobânzilor. 

Înainte de a purcede la explicațiile în partea ce ține de stabilirea dobânzilor, este de notat faptul că modificările aduse Codului civil instituie o nouă prezumție, și anume a caracterului oneros al contractului de împrumut. Dacă redacția veche a Codului civil prevedea că contractul de împrumut este gratuit dacă legea sau contractul nu prevede altfel, redacția nouă inversează această prezumție și stabilește în mod expres că: Până la proba contrară, împrumutul care are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu oneros cu excepția cazului în care ambele părți sunt persoane fizice care nu au calitatea de profesionist. 

În condițiile în care contractul de împrumut se prezumă a fi oneros, o atenție sporită a fost acordată modificărilor referitoare la stabilirea dobânzii acestor contracte. 

Vechea reglementare a art. 869 alin. (1) prevedea că în baza contractului de împrumut părțile pot prevede și plata unei dobânzi, care trebuie să fie într-o relație rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei.

Modificările aduse acestui articol vin să înlocuiască cel mai problematic domeniu al împrumuturilor - mărimea admisibilă a dobânzii și combaterea cămătăriei. În opinia autorilor acestor modificări, spre regret jurisprudența națională abundă într-o abordare contradictorie în interpretarea criteriului că “dobânda trebuie să se afle într-o relație rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei”. S-a constatat că acest criteriu nu este suficient de cert și a fost supus unor interpretări prea diferite de către instanțele de judecată. 

Astfel, completările art. 869 cu referire la dobânda în baza contractului de împrumut intervin cu o nouă abordare, și anume: În baza contractului de împrumut, părțile pot prevedea și plata unei dobânzi, rata anuală a căreia nu poate depăși dublul ratei de referință CHIBOR înregistrată în ziua bancară anterioară datei în care părțile au stipulate rata dobânzii. În sensul prezentului aliniat, rata de referință CHIBOR este calculată în modul stabilit de Banca Națională a Moldovei în baza cotațiilor orientative/ferme ale băncilor contributorii pentru plasarea mijloacelor bănești în lei moldovenești la alte bănci pe termen de 12 luni. 

Pentru mai multe detalii privind rata de referință CHIBOR, acestea se determina de către Agentul de fixing (Bloomerg Finance L.P.) în fiecare zi lucrătoare la ora 11:00, ora locală prin aplicarea regulilor stipulate de Regulamentul privind ratele de referință CHIBOR și CHIBID aprobat prin Hotărârea nr. 110 a Consiliului de administrație a Băncii Naționale a Moldovei din 30 mai 2013 (publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 122-124 din 07.06.2013, art. 851). Ratele de referință CHIBOR sunt plasate pe site-ul oficial al Băncii Naționale a Moldovei și pot fi accesate cu ușurință de toți cei interesați. 

Modificările aduse art. 869 Cod civil, propun în esență trecerea la o limită obiectivă a dobânzii prin care rata anuală a plății dobânzii în temeiul contractului de împrumut nu poate depăși dublul ratei de referință CHIBOR înregistrată la ziua bancară anterioară datei în care părțile au stipulat rata dobânzii. Astfel, în scopul certitudinii juridice, fluctuațiile ulterioare ale ratei CHIBOR nu vor avea nicio incidență asupra valabilității clauzei privind rata dobânzii.

Cu titlu de exemplu, dacă părțile unui contract de împrumut la data de 20 noiembrie 2018 au încheiat un contract de împrumut, aceștia se vor orienta asupra ratei de referință CHIBOR din data anterioară (adică din 19 noiembrie 2018). La data de 19 noiembrie 2018 rata de referința CHIBOR conform datelor oficiale publicate de Banca Națională a Moldovei constituia  4,45 % (pentru 12 luni). În vederea stipulării ratei dobânzii împrumutului părțile au posibilitatea să o stabilească în limita dublului ratei de referință CHIBOR, adică 4,45% x 2, ceea ce va face ca marja maximă a dobânzii contractului de împrumut  să fie 8,9 %. 

În cazul în care părțile contractului de împrumut vor stipula o altă rată a dobânzii contrară limitelor stipulate de art. 869 alin. (1), acestea nu vor putea încasa decât până în marja stabilită de lege. Adică, rata dobânzi se va reduce de drept până la rata maximă permisă. Orice altă clauză va fi nulă. 

Modificările operate odată cu modernizarea Codului civil oferă posibilitatea părților contractului de împrumut să stipuleze dobânda nu doar în bani. Astfel, art. 869 alin. (4) prevede în mod expres că prin dobândă se înțelege nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, ci și alte prestații, sub orice titlu sau denumire, la care împrumutatul se obligă de drept preț al utilizării împrumutului. O prevedere similară, o putem regăsi și în legislația românească care reglementează modalitățile dobânzilor în contractele de împrumut. 

O altă modificare pentru claritate se regăsește în art. 869 alin. (6), și anume în cazul în care contractul de împrumut nu prevede o dată la care se va achita dobânda de împrumut, aceasta se va achita la expirarea fiecărui an și la data restituirii împrumutului calculată de la ziua în care suma de bani împrumutată a fost remisă împrumutatului. 

În condițiile în care părțile au stabilit că împrumutul este purtător de dobândă, iar împrumutatul nu plătește dobânda în termen, împrumutătorul va fi în drept să ceară restituirea imediată a împrumutului și a dobânzii aferente.