Gospodăriile țărănești, activitatea cărora depășește cadrul unei afaceri de familie, ar putea trece la alte forme organizatorico-jurice. Proiectul de lege ce vizează modificarea Legii privind gospodăriile țărănești (de fermier) este elaborat de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, analiza impactului de reglementare (AIR) al documentului fiind examinată în cadrul ședinței Grupului de lucru al Comisiei de stat pentru reglementarea activității de întreprinzător, scrie monitorul.fisc.md.

În prezent,  Legea nr. 1353/2000 prevede că, pentru acordarea statului de gospodărie țărănească, este obligatorie utilizarea în cadrul acesteia a mai mult de 50% a muncii personale ale membrilor ei. Prin proiectul de lege examinat se propune substituirea acestei condiții prin instituirea unor limite a suprafețelor și animalelor pe care le poate deține o gospodărie țărănească.

Autorii modificărilor consideră că suprafețele deținute de către gospodăriile țărănești în proprietate sau folosință pot fi ușor verificate prin intermediul Registrului Bunurilor Imobile și a Registrului contractelor de arendă, iar animalele – prin intermediul Registrului animalelor sau prin sesizarea directă a stării de fapt.

Pentru a reduce impactul acestei modificări, proiectul va prevedea o derogare de la Codul civil, prin care gospodăriilor țărănești, într-un anumit interval de timp, li se va permite reorganizarea lor în alte forme de organizare juridică. Totodată, ca măsură de stimulare a trecerii la alte forme organizare a gospodăriilor țărănești care nu mai întrunesc condițiile pentru desfășurarea activității sub această formă, se propune scutirea de taxa de înregistrare a societăților comerciale sau a cooperativelor înregistrate de către fondatorul gospodăriei, a cărei activitate a încetat.

Conform AIR, analizând suprafața terenurilor agricole declarate de către gospodăriile țărănești în cererile de acordare a subvențiilor, s-a constatat că circa 8% dintre acestea dețin terenuri cu o suprafața mai mare de 150 ha, înregistrându-se și unele cu o suprafața de teren ce depășește 10.000 ha. Deținerea unor astfel de suprafețe de teren denotă, indirect, că acestea au depășit cadrul unei afaceri în care este utilizată munca membrilor unei familii și nu s-ar justifica o facilitate din partea statului.

În partea ce ține de impactul acestei probleme asupra bugetului, acesta nu poate fi estimat, deoarece genul principal de activitate declarat de către gospodăriile țărănești și, respectiv, cel indicat în dările de seamă prezentate Serviciul Fiscal de Stat nu corespund activităților economice realizate de facto de către contribuabil.