Potrivit Ghidului practic privind condițiile de admisibilitate a sesizărilor privind excepția de neconstituționalitate la Curtea Constituțională, verificarea aplicabilității prevederilor contestate îi revine, în primul rând, instanței de judecată. Argumentarea aplicabilității acestor prevederi trebuie făcută în încheierea în care se admite ridicarea excepției de neconstituționalitate.

În jurisprudența sa, Curtea a reiterat că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit.g) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor pentru soluţionarea litigiului în instanţele de judecată. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate este un instrument de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale și poate fi ridicată doar în cadrul examinării unei cauze în instanța de judecată. Prin urmare, norma contestată trebuie să fie aplicabilă la soluționarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată.

Curtea a reținut că excepţia de neconstituţionalitate nu manifestă doar o funcţie preventivă, ci şi una reparatorie, pentru că ea priveşte, în primul rând, situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate nu poate fi ridicată pentru protejarea drepturilor și intereselor unor persoane terțe.

Curtea s-a pronunțat și în privința excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în procedura revizuirii atât în cadrul procesului civil, cât și al unui proces penal.

În procedura civilă, revizuirea poate fi declarată în baza unor criterii clar determinate de articolul 449 din Codul de procedură civilă, între care nu se regăsește criteriul viitoarei neconstituționalități a unei legi aplicabile la soluționarea fondului cauzei. În cadrul procesului de revizuire, dezbaterile sunt limitate, potrivit articolului 452 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se bazează aceasta. Prin urmare, la această etapă, instanța de judecată căreia i se cere revizuirea nu judecă fondul cauzei. Abia în eventualitatea în care instanța de revizuire va admite cererea de revizuire și va avea loc judecarea cauzei în fond, Curtea Constituțională va putea verifica, la sesizare, constituționalitatea dispozițiilor legale contestate. Odată ce excepția de neconstituționalitate reprezintă o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului de care este legată, aplicabilitatea și pertinența normei contestate pentru soluționarea litigiului principal constituie condiții esențiale pentru admisibilitatea sesizării.

În procedura penală, Curtea a notat că în cadrul procedurii de revizuire trebuie deosebite două aspecte: 1) admisibilitatea cererii de revizuire şi 2) analiza fondului cauzei. La admisibilitatea cererii de revizuire procurorul sau, după caz, instanţa de judecată verifică doar dacă există vreun motiv din cele prevăzute de lege [a se vedea articolul 458 alin. (3) din Codul de procedură penală] şi dacă sunt respectate termenele stabilite la articolul 459 din Codul de procedură penală. Având în vedere faptul că la prima etapă procedura revizuirii priveşte doar examinarea admisibilității acesteia, instanța trebuie să analizeze dacă prevederile invocate sunt aplicabile în cadrul procedurii de revizuire la etapa examinării admisibilității acesteia.

De asemenea, Curtea a stabilit că excepția de neconstituționalitate ridicată în contextul examinării unei cereri de recuzare nu poate avea ca obiect repartizarea cererii de revizuire în mod aleatoriu prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, deoarece la examinarea cererii de recuzare se verifică doar dacă există vreun motiv pentru lipsa de imparțialitate a judecătorului/judecătorilor.