Obligațiunile sunt investiții de tip credit, în care un investitor împrumută bani unui emitent pentru un termen limitat. Emitenții sunt de obicei companii private, municipalități, state sau guverne care colectează capital pentru a finanța proiecte și activități.

Titularii de obligațiuni au în general dreptul la plăți de dobândă (sau ”de cupoane”) și plata sumei de bază (suma investită inițial) la scadență (adică la expirarea termenului împrumutului).

Cupoanele reprezintă plata efectuată regulat de către emitent de obicei trimestrial, semestrial sau anual) a ratei dobânzii pentru o obligațiune, și încasată de titularii de obligațiuni pe parcursul vieții obligațiunii.

Suma cuponului depinde, în general, de calitatea împrumutatului, de perioada pentru care se împrumută banii, de monedă și de lichiditatea obligațiunilor.

În mod normal, prețul unei obligațiuni este cotat în ipoteza unei valori nominale de 100. O obligațiune care se vinde peste 100 se tranzacționează peste valoarea nominală și cu discount dacă se tranzacționează sub 100. Prețul variază pe durata existenței obligațiunii, deoarece ratele dobânzii, calitatea percepută a creditului și alți factori variază.

Prețul unei obligațiuni este invers proporțional cu randamentul său. Dacă prețul crește, atunci randamentul obligațiunii scade, respectiv, dacă scade, atunci randamentul crește.

Sursa: Ghidul privind protecția investitorului, CNPF