Interdicția absolută a accesului la informațiile privind declararea voluntară a bunurilor, stabilită în art. 16, alin. (9) din Legea privind declararea voluntară şi stimularea fiscală, este neconstituțională. Constatarea aparține Curții Constituționale și a fost pronunțată printr-o hotărâre  la 12 decembrie.

Hotărârea a fost pronunțată în baza sesizării unui avocat, după ce Serviciul Fiscal a refuzat să ofere unei Asociații obștești informații de interes public cu privire la executarea Legii privind declararea voluntară și stimularea fiscal (numele persoanelor care au declarat voluntar bunuri, valoarea acestora, taxele încasate de stat, lista contribuabililor care au beneficiat de stimulările fiscale).

Fiscul a refuzat să ofere aceste informații în temeiul articolului 16 alin. (9) din Legea privind declararea voluntară și stimularea fiscală, care stabilește: ”Prin derogare de la prevederile art. 131 din Codul fiscal, informațiile aferente executării prezentei legi se vor prezenta doar la solicitarea Autorității Naționale de Integritate, a Serviciului Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor și a subiectului declarării voluntare”.

Refuzul Serviciului Fiscal de Stat a fost contestat în fața judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, unde a și fost ridicată excepția de neconstituționalitate care stă la baza acestei sesizări.

În această cauză, Curtea Constituțională a examinat două seturi de drepturi fundamentale concurente: dreptul ”câinilor de pază” ai societății democratice de acces la informații de interes public și dreptul subiectelor declarării voluntare la respectarea vieții lor private. Prin urmare, Curtea a analizat excepția prin prisma dreptului de acces la informație și a dreptului la respectarea vieții private.

Curtea a observat că interdicția contestată urmărește realizarea a trei scopuri legitime: protejarea drepturilor altor persoane, prevenirea infracțiunilor și împiedicarea divulgării informațiilor confidențiale. Totuși, nu toate informațiile care pot fi solicitate în baza Legii privind declararea voluntară și stimularea fiscală sunt protejate prin realizarea acestor scopuri legitime.

Curtea a menționat că în prezenta cauză legislatorul a acordat o prioritate absolută dreptului la respectarea vieții private, prin interzicerea accesului la informații care conțin date cu caracter personal, în detrimentul dreptului de acces la informații, care face parte din dreptul mai vast la liberă exprimare.

Curtea a reținut că ambele drepturi sunt protejate de Constituție. Niciunul din aceste drepturi nu este absolut. Fiecare poate fi supus restricțiilor, inter alia, pentru protecția drepturilor altor persoane. Totuși, Constituția Republicii Moldova nu stabilește o ierarhie a priori între aceste drepturi. Ca o chestiune de principiu, ele merită un respect egal.

De asemenea, nu poate exista o concluzie unică privind afectarea dreptului la respectarea vieții private prin dezvăluirea numelor unor subiecți ale declarării voluntare. Există, însă, concluzii care depind de circumstanțele fiecărui caz concret.

Potrivit Curții, carențele constituționale ale prevederilor contestate constau, în primul rând, în lipsa unei proceduri și a unor criterii directoare clare de acordare a accesului la informațiile privind subiecții declarării voluntare de către funcționarii Serviciului Fiscal de Stat. În al doilea rând, ele constau în imposibilitatea legală a judecătorilor de drept comun, care se confruntă cu cazuri concrete în care sunt contestate refuzuri ale Serviciului Fiscal de Stat de acordare a accesului la informații de acest gen, de a pune în balanță și de a pondera cele două drepturi concurente care merită, în general, un respect egal, în funcție de circumstanțele factuale și juridice ale fiecărui caz.

Curtea a constatat că articolul 16 alin. (9) din Legea privind declararea voluntară și stimularea fiscală instituie restricții excesive cu privire la informaţia aflată în posesia Serviciului Fiscal de Stat, încălcând dreptul de acces la informație garantat de Constituție.

În Hotărâre, Curtea a enunțat un set de criterii care pot fi utilizate la punerea în balanță a dreptului de acces la informații de interes public cu dreptul la respectarea vieții private, și anume: contribuția informației la o dezbatere de interes public; gradul de notorietate a persoanei/persoanelor afectate și subiectele informației solicitate; conținutul, forma și consecințele publicării informației. Curtea a notat că criteriile în discuție nu sunt exhaustive, ele constituind doar un punct de pornire.

Pornind de la aceste argumente, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate și a declarat neconstituțional articolul 16 alin. (9) din Legea privind declararea voluntară și stimularea fiscală.

Totodată, Curtea a stabilit că la examinarea cauzelor privind accesul la informație referitoare la executarea Legii privind declararea voluntară și stimularea fiscală, Serviciul Fiscal de Stat și, după caz, instanțele judecătorești vor pune în balanță drepturile concurente, dacă va fi necesar, având în vedere următoarele criterii:

  • contribuția informației solicitate la o dezbatere de interes public;
  • gradul de notorietate a persoanei/persoanelor afectate de informația solicitată;
  • conținutul, forma și consecințele publicării informației;
  • alte criterii relevante pentru cazul pe care îl examinează.

Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Textul integral al hotărârii va fi disponibil pe pagina web a Curţii Constituţionale.