Prea multe guverne și angajatori au lăsat baltă lucrătorii migranți în țările lor, susține Confederația Internațională a Sindicatelor (ITUC). În conformitate cu legislația internațională privind drepturile omului, guvernele sunt obligate să ia măsuri pentru a preveni amenințările la adresa sănătății publice și să acorde îngrijiri medicale celor care au nevoie de ea, dar în multe părți ale lumii lucrătorii migranți rămân fără suport: fără muncă, fără venituri și fără acces la asistență medicală.

Vulnerabilitate crescută a lucrătorilor migranți

Covid-19 a agravat vulnerabilitatea lucrătorilor migranți. Reducerile bruște ale turismului, industriei hoteliere și construcțiilor i-au lăsat pe mulți dintre ei șomeri și într-o situație complicată în țările gazdă, iar familiile lor și-au pierdut principalul venit din remitențele din partea migranților. Mulți sunt acum urmăriți de creditori, care cer restituirea banilor pe care i-au împrumutat pentru a plăti comisioane pentru asistența în găsirea unui loc de muncă în străinătate. Deși mulți migranți lucrează în prima linie împotriva pandemiei în domeniile sănătății și îngrijirii, serviciilor, economiei, agriculturii, asigurând continuitatea furnizării de bunuri și servicii de bază societății, aceștia adesea nu se încadrează în cadrul programelor de stat anti-criză privind veniturile, ocuparea forței de muncă, sănătate și protecție socială. În ciuda contribuției lor la susținerea funcționării economiei globale, acești lucrători continuă să se confrunte cu discriminări structurale, inclusiv condiții de viață și de muncă precare.

Indiferent dacă au ajuns la domiciliu sau sunt pe drum, lucrătorii migranți care se întorc în țări care nu îi pot proteja sunt stigmatizați de frica importării bolilor.

Fără muncă și fără bani

Muncitorii migranți sunt blocați în toate părțile lumii, în timp ce pandemia a suspendat călătoriile internaționale. Din Thailanda, unde lucrătorii migranți din Myanmar și Cambodgia au rămas fără muncă și fără acces la asistența de stat din cauza statutului lor informal și a lipsei de înregistrare în sistemul de securitate socială și nu se pot întoarce acasă din cauza închiderii frontierelor, în statele din Golf, unde muncitorii indieni și pakistanezi s-au trezit într-o situație dificilă fără ajutorul guvernelor lor, li s-au alăturat 127 mii de nepalezi care și-au pierdut locul de muncă și li s-a refuzat dreptul de a se întoarce acasă de guvernul din Nepal. Țările se confruntă cu provocări enorme pentru salvgardarea oamenilor în timpul unei pandemii, dar cetățenilor lor nu li se poate refuza dreptul de a se întoarce acasă.

În Brazilia, unde politica președintelui Jair Bolsonar de a nega riscul de îmbolnăvire a provocat o creștere accentuată a numărului de cazuri Covid-19 și prăbușirea sistemului de sănătate din Brazilia, aproximativ 500 mii de lucrători migranți din Paraguay și Bolivia care munceau în industria ușoară și-au pierdut locul de muncă și sunt disperați de a găsi moduri de a se întoarce acasă. În același timp, guvernul Paraguayului a impus reguli stricte de carantină și și-a închis frontierele pe 24 martie pentru a-și proteja sistemul de sănătate subfinanțat și slab. Mulți lucrători migranți care se întorc sunt obligați să rămână în carantină după o călătorie lungă și periculoasă acasă. La graniță, mii de refugiați sunt nevoiți să doarmă pe marginea drumurilor pentru câteva nopți.

Pe mare, guvernele și companiile refuză, de asemenea, să-și asume orice responsabilitate. De exemplu, 320 de marinari din Samoa sunt blocați la bordul navelor de croazieră în Mediterana și sunt carantinați până la repatriere. În ciuda apelului Federației Internaționale a Muncitorilor din Transporturi către guvernul Samoa, navigatorii nu au încă voie să se întoarcă acasă din cauza închiderilor la frontieră. Federația, cu sprijinul ITUC, a solicitat guvernelor, Consiliului pentru drepturilor omului, chiar și ONU să își asume responsabilitatea pentru gestionarea proceselor de repatriere.

În Rusia, aproximativ 2,4 milioane de lucrători migranți din Asia Centrală și-au pierdut locul de muncă și au vrut să se întoarcă acasă, dar au fost blocați pentru că nicio companie aeriană nu operează zboruri din cauza închiderii frontierei.

Întoarcere sigură și voluntară

În timp ce țările de origine refuză să reîntoarcă migranții, guvernele gazdă iau măsuri pentru repatrierea rapidă a lucrătorilor migranți. Cu toate acestea, din cauza lipsei de oportunități de muncă decente sau a plăților salariale complete în țara de origine, opțiunea de a se întoarce acasă este cu greu o dorință voluntară a majorității lucrătorilor migranți, care, în schimb, speră să rămână în țările de destinație, să își păstreze munca și să se îndrepte către un nivel de trai mai ridicat a familiilor lor. În absența procedurilor și obligațiilor clare de repatriere, chiar și întoarcerea voluntară acasă este adesea asociată cu o încălcare a drepturilor lucrătorilor migranți. Chiar și obținerea documentelor personale în mână, cum ar fi un pașaport, este o problemă, având în vedere că prea mulți angajatori și intermediari continuă să le dețină. La acestea se adaugă costurile biletelor de avion, testarea Covid-19 înainte de a părăsi țara gazdă, necesitatea carantinei obligatorii de 14 zile în țara de origine. Unele țări refuză în mod explicit lucrătorilor migranți dreptul de a se întoarce acasă, ascunzându-se în spatele riscului unei eventuale transmiteri a virusului.

Lipsa bunei guvernări, a cooperării internaționale și a solidarității, separarea zonelor de responsabilitate afectează fără milă lucrătorii migranți. Atitudinea actuală față de aceștia, în special în timpul crizei Covid-19, este o rușine pentru noi toți. Lipsa relațiilor umane este și mai accentuată, deoarece pandemia a arătat câți lucrători migranți sunt în prima linie a asistenței medicale, a îngrijirilor, a transporturilor și a serviciilor.

O solidaritate internațională mai mare este necesară pentru a preveni agravarea situației. Covid-19 a arătat cât de important este ca guvernele să pună în practică Pactul global pentru migrație sigură, ordonată și reglementată, să protejeze drepturile omului și să aplice principiul tratamentului egal al tuturor migranților, indiferent de statutul lor de migrație.

Guvernele ar trebui să elaboreze urgent un răspuns în conformitate cu îndrumările privind impactul pandemiei Covid-19 asupra drepturilor migranților, elaborat de Comitetul ONU pentru protecția drepturilor lucrătorilor migranți și de raportorul special al ONU asupra drepturilor migranților.

ITUC susține apelul experților ONU în domeniul drepturilor omului către guverne de a suspenda reîntoarcerea forțată, iar în ceea ce privește restanțele salariale, susține apelul pentru un mecanism de justiție tranzitorie gratuită, accelerată, accesibilă și eficientă, care să abordeze plângerile, inclusiv cerințele salariale, și disputele de muncă ale lucrătorilor repatriați care și-au pierdut locul de muncă ca urmare a pandemiei.

Principiile generale și ghidurile operaționale ale OIM din 2016 privind angajarea echitabilă și definirea acestora cu privire la ceea ce constituie cheltuielile pe care angajatorul trebuie să le asume, clarifică considerabil responsabilitățile guvernelor, angajatorilor și intermediarilor și mai ales, confirmă că procesul de angajare pentru munca în străinătate include facilitarea revenirii voluntare în țara de origine. În plus, aceștia confirmă că întreprinderile, agențiile și programele de asistență internațională care operează în situații de conflict și criză nu ar trebui să contribuie la încălcarea drepturilor omului. Corporațiile ar trebui să fie responsabile pentru respectarea drepturilor omului atunci când angajează lucrători, inclusiv prin evaluarea corespunzătoare a procedurilor de recrutare din perspectiva drepturilor omului și prin eliminarea consecințelor adverse asupra drepturilor omului cu care se confruntă.

Protecție pentru migranții care se întorc

Migranții care se întorc se confruntă cu dificultăți financiare, deoarece suferă în mod disproporționat de șomaj ridicat din cauza Covid-19. Cu toate acestea, competențele dobândite în țările lor de destinație vor beneficia de țările lor de origine, iar recunoașterea acestor abilități este o pârghie cheie pentru reintegrarea lor pe piețele naționale ale muncii. Guvernele ar trebui să acorde mai multă atenție lucrătorilor migranți care se întorc și includerii lor în planurile de recuperare pentru a consolida sustenabilitatea economiei și pentru a se asigura că securitatea socială oferită de lucrătorii migranți este folosită pentru binele lor. Sindicatele îndeamnă guvernele să negocieze în cadrul dialogului social pentru a elabora răspunsuri care nu vor lăsa nimeni în urmă. După cum arată situația lucrătorilor migranți, contractul social a fost încălcat. Acesta poate fi reînnoit doar printr-un dialog social constructiv pentru a garanta locuri de muncă, salarii decente, protecția sănătății și siguranței la locul de muncă și securitate socială pentru toți. Muncitorii migranți sprijină economiile multor țări, care depind de contribuția lor sau de remitențele lor. Cei care le vor oferi suport vor beneficia cel mai mult de la trecerea de la criză la recuperare durabilă.

Sursa: sindicate.md