Reducerea termenului în care poate fi efectuat controlul de avere și interese personale (de la trei ani la un an), aprobată în baza unei legi din decembrie 2020, nu este constituțională. În ședința din 21 septembrie, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea privind controlul constituționalității Legii nr. 244 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative, care viza competența Autorității Naționale de Integritate (ANI) și modul în care poate fi exercitată aceasta.

Hotărârea a fost pronunțată la nouă luni distanță de la suspendarea de către Curte a acțiunii legii menționate.

Legea supusă controlului constituționalității a modificat Codul de procedură penală, Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate și Legea privind declararea averii și a intereselor personale. Prin aceasta, Autorității Naționale de Integritate i-a fost atribuit statutul de organ de constatare în privința infracțiunilor de exercitare a atribuțiilor în sectorul public în situațiile de conflict de interese, de îmbogățire ilicită și de fals în declarații. Începerea urmăririi penale depindea de existența unui act pronunțat de Autoritatea Națională de Integritate privind constatarea încălcării legislației în materie. 

Curtea Constituțională a analizat Legea nr. 244 din 16 decembrie 2020 din perspectiva criticii de neconstituționalitate extrinsecă și din perspectiva criticii de neconstituționalitate intrinsecă.

Conform articolului 74 alin. (1) din Constituţie, legile organice se adoptă după cel puţin două lecturi. Curtea a reținut că textul constituțional „după cel puţin două lecturi” din acest articol nu se limitează doar la respectarea condiției formale a votării legii de două ori. În cadrul celor două lecturi, Parlamentul trebuie să examineze într-o dezbatere plenară conținutul legii în discuție.

Curtea a observat că proiectul de act normativ care a stat la baza adoptării Legii contestate a fost votat în două lecturi în aceeași zi, la un interval de un minut. Proiectul de lege a fost pus în discuție în Parlament pentru prima lectură. Președintele Comisiei juridice, numiri și imunități a prezentat proiectul, iar în cadrul prezentării s-a dat citire și s-a supus votului un amendament. Totodată, un deputat a semnalat existența unor erori tehnice. Totuși, nu a existat vreo dezbatere efectivă în Parlament, în a doua lectură. Așadar, Curtea a reținut încălcarea articolelor 1 alin. (3) și 74 alin. (1) din Constituție.

Considerentele referitoare la nerespectarea procedurilor parlamentare constituționale puteau scuti Curtea de examinarea prevederilor contestate sub aspect substanțial. Totuși, Curtea a efectuat și acest tip de control, pentru consolidarea raționamentelor sale, precum şi pentru a-i oferi legislatorului repere constituționale pentru o eventuală modificare a legii.

Criticile de neconstituționalitate intrinseci au vizat: 

  1. termenul în interiorul căruia poate fi efectuat un control al declarațiilor de avere și interese personale și, respectiv, termenul în interiorul căruia pot fi aplicate sancțiunile corespunzătoare; și
  2. condiționarea începerii urmăririi penale pentru unele categorii de infracțiuni de existența unui act pronunțat de Autoritatea Națională de Integritate privind constatarea încălcării legislației în materie.

Cu privire la reducerea termenului în interiorul căruia poate fi efectuat un control al declarațiilor de avere și interese personale de la trei ani la un an de la încetarea mandatului, a funcției publice sau a funcției de demnitate publică, Curtea a subliniat că încrederea cetăţenilor în corectitudinea persoanelor cu funcţii publice şi în instituţii în general constituie fundamentul democratic al funcţionării acestora. Deși are un grad mare de relativitate, încrederea în unele instituții este influențată în mod decisiv de reprezentanții acestora. În conformitate cu principiul fundamental al statului de drept, persoanele aflate în funcții publice trebuie să demonstreze că îndeplinesc standardele ridicate în materie de integritate.

Reducerea termenului în interiorul căruia poate fi efectuat un control al declarațiilor de avere și interese personale de la trei ani la un an de la încetarea mandatului, a funcției publice sau a funcției de demnitate publică, precum și aplicarea imediată a noului termen în raport cu procesele pendinte la Autoritatea Națională de Integritate puteau conduce la impunitatea unor funcționari publici. Prin urmare, controlul declarațiilor de avere și interese personale putea deveni unul iluzoriu și teoretic. Aceeași concluzie a fost valabilă în raport cu termenul în interiorul căruia pot fi aplicate sancțiunile corespunzătoare pentru încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor şi limitărilor.

Cu privire la existența unui act definitiv pronunțat de Autoritatea Națională de Integritate privind constatarea încălcării legislației în materie pentru începerea urmăririi penale pentru anumite categorii de infracțiuni, Curtea a reținut următoarele.

Rezultatele controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, al restricțiilor şi al limitărilor efectuat de către Autoritatea Națională de Integritate sunt reflectate într-un act de constatare. Potrivit competențelor sale, organului de urmărire penală îi revenea sarcina de a constata dacă există o bănuială rezonabilă pentru începerea urmăririi penale. Totodată, în baza unor probe, organul de urmărire penală putea ajunge la o altă concluzie pe marginea celor constatate de către Autoritatea Națională de Integritate. De asemenea, persoana supusă controlului de către Autoritatea Națională de Integritate putea contesta actul emis în fața instanței de judecată. Dacă persoana nu contesta actul ANI, atunci actul respectiv devenea definitiv. Totuși, în ipoteza în care actul era contestat în fața instanței de judecată, începerea urmăririi penale nu era posibilă până la emiterea unui act definitiv pe marginea cauzei respective. Mai mult, actul ANI putea fi anulat de către instanța de judecată și din motive procedurale. Aceste împrejurări puteau conduce la obstrucționarea începerii urmăririi penale și, în cele din urmă, la expirarea termenului de prescripție pentru tragerea la răspundere penală.

Prin urmare, Curtea a constatat și încălcarea articolelor 20 și 124 din Constituție. 

Pornind de la cele menționate, Curtea a declarat neconstituțională Legea nr. 244 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative.

Hotărârea Curții este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.