Judecătoarea Victoria Sanduța a depus o sesizare la Curtea Constituțională care vizează modul în care a fost transferată în funcția de judecător de instrucție. Magistrata a contestat prevederile art. 15¹ alin. (5) din Legea privind organizarea judecătorească, care stabilește că ”în cazul în care nici un judecător nu-și exprimă acordul pentru exercitarea atribuțiilor judecătorului de instrucție sau mai mulți judecători își exprimă acordul în acest sens, candidatura judecătorului va fi determinată de către președintele instanței judecătorești”.

Potrivit magistratei, această prevedere ar fi în contradicție cu alin.(4) lit. b) al aceluiași articol, or Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) poate aproba candidatura propusă de Președintele instanței, dar doar în condițiile alineatului (2) din același articol, care prevede că judecătorul de instrucție este numit de către CSM cu consimțământul acestuia, la propunerea președintelui instanței judecătorești.

Judecătoarea a precizat că în cazul său nu a existat acest consimțământ, transferarea sa într-o altă funcție nu i-a fost adusă la cunoștință și nici nu a fost invitată la ședința CSM, în cadrul căreia s-a decis că va activa în altă funcție.

Autoarea sesizării a invocat că necesitatea consimțământului este prevăzută și de Regulamentul privind procegura și condițiile de numire a judecătorilor de instrucție. Totodată, pct. 8 din acest Regulament stabilește că în cazul în care nici un judecător de drept comun nu își exprimă consimțământul pentru exercitarea atribuțiilor de judecător de instrucție, la propunerea președintelui instanței de judecată, CSM va desemna unul sau mai mulți judecători de instrucție, iar refuzul de a exercita atribuțiile de judecător de instrucție va fi calificat drept abatere disciplinară și va servi temei pentru aplicarea sancțiunilor disciplinare.

Magistrata invocă că, contradicțiile între prevederile legii și ale Regulamentului au apărut odată cu modificarea art.15¹ din Legea cu privire la organizarea judecătorească, care prevedea anterior că, în cazul în care niciun judecător nu-și va exprima acordul de a exercita atribuțiile judecătorului de instrucție, președintele instanței, în prezența tuturor judecătorilor instanței judecătorești, va trage la sorți candidatura judecătorului de instrucție, din rândul tuturor judecătorilor instanței judecătorești, fapt ce va fi consemnat într-un proces-verbal.

Din 4 ianuarie 2019, această prevedere a fost modificată și înlocuită, în opinia autoarei sesizării, cu puterea ”discreționară” a președintelui instanței judecătorești de a desemna judecători de instrucție, din rândul judecătorilor de drept comun, fără acordul acestora. Judecătoarea menționează că această modificare este o atentare la independența judecătorului, cariera căruia depinde de președintele instanței, ceea ce semnifică o dependență directă, care încalcă principiul independenței.

Autoarea sesizării a mai invocat că alin. (5) al art. 15¹ din Legea privind organizarea judecătorească contravine Constituției, care prevede la art.116 alin. (1) și alin.(5), că judecătorii instanțelor judecătorești sunt independenți, imparțiali și inamovibili. Promovarea și transferarea acestora se face numai cu acordul lor. Judecătoarea susține că nu este clar dacă ”transferul” judecătorului de la o specializare la alta, în cadrul aceleiași instanțe, se consideră transfer în sensul art.116 alin.(5) din Constituție sau nu.

Incertitudinea este legată de faptul că în urma reformei justiției, prin care s-a operat specializarea judecătorilor, nu s-a elaborat un Regulament privind regulile de bază privind specializarea judecătorilor și nu este clar dacă transferul se referă și la trecerea de la o specializare la alta.

Autorea consideră că transferul/mutarea judecătorului de la o specializare la alta, dar și de la un sediu al instanței la alt sediu (altă adresă) reprezintă un transfer în sensul art.116 alin.(5) din Constituție și vizează direct cariera magistratului, prin urmare este obligatoriu consimțământul acestuia.

Din aceste considerente, judecătoarea consideră alin.(5) al art.151 din Legea privind organizarea judecătorească vădit neconstituțional și care atentează direct la independența judecătorului, care devine dependent de ”dorința arbitrară a Președintelui instanței de a transfera, ipotetic chiar și zilnic judecătorii, după bunul său plac, de la o specializare la alta, fără consimțământul acestora”.

Autoarea a invocat și legislatia muncii, potrivit căreia oricărui salariat îi este garantat dreptul de a-și exprima consimțământul sau refuzul la orice modificare în contractul individual de muncă, inclusiv la transfer de la o specializare la alta, de la un sediu al unității în care activează la alt sediu, etc., însă judecătorii se supun altui cadru legal.

Magistrata a solicitat Curții să declare neconstituțional alineatul contestat.