Un avocat, care reprezintă interesele unui judecător acuzat într-o cauză penală, a sesizat Curtea Constituțională. Acesta nu este de acord cu faptul că, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) emite hotărâri de suspendare din funcție a magistraților, fără să aibă acces la materialele cauzei penale. Apărătorul a solicitat Curții să verifice constituționalitatea art. 24, alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului și a art. 200, alin. (1) și (3) din Codul de procedură penală.

Avocatul consideră că magistratul pe care îl reprezintă a fost suspendat ilegal din funcție, în legătură cu acuzațiile aduse într-o cauză penală (primirea a 2.000 de euro pentru schimbarea măsurii preventive).

Autorul susține că prevederile art. 200, alin. (1) din CPP -  ”Suspendarea provizorie din funcţie constă în interzicerea provizorie motivată învinuitului, inculpatului de a exercita atribuţiile de serviciu sau de a realiza activităţi cu care acesta se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public”, nu stabilesc nici perioada de timp pentru care se aplică măsura procesuală de constrângere sub formă de suspendare provizorie din funcție și nici periodicitatea verificării temeiniciei și oportunității menținerii acesteia.

Despre alin. (3) al aceluiași articol – ”Suspendarea provizorie din funcţie o decide administraţia instituţiei în care activează învinuitul ori inculpatul, în condiţiile legii, la demersul procurorului care conduce, sau, după caz, efectuează nemijlocit urmărirea penală. Hotărârea administraţiei instituţiei de suspendare din funcţie poate fi atacată la judecătorul de instrucţie”, apărătorul indică că sunt lipsite de calitate și permite aplicarea măsurilor procesuale de constrângere contrar Constituției. Avocatul mai notează că norma permite aplocarea acestor măsuri de către persoane de drept public și privat, care nu au acces la materialele cauzei penale, și nu au nici dreptul, nici posibilitatea de a aprecia respectarea proporționalității între interesul urmărit și ingerința admisă.

Avocatul judecătorului în cauza căruia a fost ridicată excepția mai precizează că demersul Procurorului General și Hotărârea CSM privind suspendarea din funcție a magistratului au fost adoptate fără să existe o ordonanță emisă, iar angajatorul (Procurorul General fiind membru CSM) nu a avut temei legal de a emite ordinul de suspendare. Și asta pentru că nu a avut spre executare o ordonanță în acest sens, prin care să se dispună aplicarea măsurii de suspendare sub pretetul comiterii unei infracțiuni. Apărătorul consideră că demersul Procurorului General a fost de fapt o manifestare de voință a anagajatorului pentru că nu a vizat punerea în executare a unui act prin care s-a dispus aplicarea măsurii procesuale.

Apărătorul notează cu titlu de concluzie că, dacă CSM admite adoptarea hotărârilor de aplicare a măsurilor procesuale de constrângere de către angajor, consimte că într-o cauză penală orice angajator poate emite hotărâri care să producă efecte asupra drepturilor și libertăților persoanei, fără a avea aces la materialele cauzei penale. Acest fapt, în opinia avocatului, încalcă principiul nevinovăției.

Autorul spune că faptul precum că CSM aplică măsuri de constrângere față de judecători fără a cunoaște materialele cauzelor penale, în raport cu faptul că tot prin intermediul CSM sunt numiți și eliberați din funcție judecătorii, pune presiuni inechitabile pe magistrații care vor avea de examinat cauza penală a colegului de breaslă.

Avocatul consideră că pentru dispunerea unei măsuri de constrângere este necesară existența unei ordonanțe prin care se dispune măsura și care să fie pusă în executare de angajator, iar nu angajatorul să emită hotărâre de suspendare fără a avea acces la materiale. Prin urmare, avocatul notează că angajatorul trebuie doar să pună în executare măsuri de constrângere, nu să le emită.

Cu privire la art. 24, alin. (1), lit. a) din Legea cu privire la statutul judecătorului – ”Judecătorul poate fi suspendat din funcţie, la cerere sau din oficiu, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, dacă în privinţa lui se începe urmărirea penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauza respectivă”, autorul sesizării indică posibilitatea suspendării funcționarilor din funcție până la finalizarea urmăririi penale a făcut obiectul examinări de către Curte. Printr-o Hotărâre a Curții din martie 2016 s-a indicat că art. 53 lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, care oferă drepturl autorității publice de a suspenda raporturile de serviciu până la remiterea cauzei în instanță este o măsură excesivă și contrară Constituției.

Printr-o altă Hotărâre a Curții s-a indicat că realizarea principiului independenței judecătorului se asigură inclusiv prin modul de suspendare a acestuia.

Totodată, în opinia avocatului, acest articol reglementează diferit condițiile, momentul și temeiurile de aplicare și contestare a suspendării în raport cu Codul de procedură penală.

Apărătorul notează că dispozițiile articolului permit aplicarea unei restricții inadmisibile prin:

  • admiterea aplicării unei măsuri procesuale de o instanță care nu este competentă pentru că nu are acces la toate materialele cauzei și prin posibilitatea aplicării fără participarea persoanei;
  • restrângerea dreptului la muncă, deoarece CSM poate suspenda raporturile de muncă în lipsa unei hotărâri judiciare (momentul în care poate fi aplicată măsura față de judecător este diferit de cel din Codul muncii și Codul de procedură penală).

În concluzia avocatului, norma contestată nu conține condiții, modalități și criterii clare și precise privind suspendarea judecătorilor.

Avocatul notează că legislația actuală este confuză în privința mecanismului de suspendare a judecătorilor, aceștia fiind cel mai puțin protejați împotriva abuzurilor și atitudinii subiective a angajatorului, deoarece pot fi suspendați chiar până la emiterea ordonanței de pornire a urmăririi penale în privința lor, indiferent de fapta comisă și de legătura acesteia cu activitatea de serviciu. Potrivit acestuia, normele contestate creează dezechilibre în defavoarea judecătorilor.