Nimicirea informației interceptate și înregistrate în cadrul unor cauze penale a fost declarată neconstituțională, potrivit unei Hotărâri a Curții Constituționale din 23 septembrie.

Astfel de înregistrări ar trebui păstrate intacte până la sfârșitul procesului penal.

În Hotărârea din 23 septembrie, Curtea s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a articolului 1329 alin. (12) și alin. (15) din Codul de procedură penală, care reglementează efectuarea și certificarea interceptării și înregistrării comunicărilor și, respectiv, nimicirea informației interceptate și înregistrate.  Sesizarea a avut la bază o excepție de neconstituționalitate ridicată din oficiu de judecătorul Ghenadie Eremciuc. 

Curtea a analizat sesizarea prin raportare la articolele 20, 26 și 54 din Constituție, care instituie standardul caracterului echitabil al proceselor judiciare și standardul proporționalități restrângerilor drepturilor fundamentale. 

Curtea a observat că prevederile contestate urmăresc scopul legitim al protecției drepturilor și libertăților altor persoane, precum și împiedicarea divulgării informațiilor confidențiale. 

Curtea a admis că distrugerea informațiilor considerate ca lipsite de pertinență de judecătorul de instrucție urmărește scopul respectării termenului rezonabil de examinare a cazului și al economisirii resurselor la etapa finalizării urmăririi penale și, respectiv, a judecării cauzei în fond. Supraîncărcarea dosarului cu informații lipsite de pertinență și inutile pentru soluționarea cauzei ar putea conduce la tergiversarea procesului de judecare a cauzei. Acest fapt poate fi evitat prin filtrarea informațiilor interceptate în cadrul urmăririi penale. 

Totuși, potrivit jurisprudenței Curții Europene, legea trebuie să detalieze măsurile de precauție care trebuie luate pentru a comunica în mod intact și complet înregistrările efectuate, în scopul unui eventual control al judecătorului și al apărării. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a reținut că, deși depunerea la dosarul unei cauze a tuturor conversațiilor interceptate de la un post telefonic ar putea încălca alte drepturi, cum ar fi, de exemplu, dreptul la respectarea vieții private al altor persoane, persoanei interesate trebuie, totuși, să i se ofere posibilitatea să asculte înregistrările sau să le conteste veridicitatea. De aici rezultă necesitatea de a păstra înregistrările intacte până la sfârșitul procesului penal și, de o manieră mai generală, de a depune la dosarul de urmărire penală probe pe care persoana le apreciază pertinente pentru apărarea intereselor sale. 

Nedivulgarea probelor materiale apărării care conțin astfel de informații, care i-ar permite acuzatului să se exonereze sau să i se reducă pedeapsa, ar constitui o negare a facilităților necesare pregătirii apărării și, prin urmare, o încălcare a standardelor procesului echitabil.

Distrugerea unor materiale obținute prin interceptarea comunicărilor telefonice poate conduce la imposibilitatea apărării de a-și verifica ipotezele cu privire la relevanța acestora și de a dovedi corectitudinea lor în fața instanțelor de fond .

Curtea a admis că pe parcursul urmăririi penale ar putea fi restricționat accesul apărării la interceptările făcute, astfel încât să se asigure eficacitatea urmăririi penale. Totuși, aceste restricții trebuie contrabalansate prin garanții suficiente la o etapă ulterioară, adică la sfârșitul urmării penale și, respectiv, la judecarea cauzei în fond.

Curtea a observat că prin articolul 1329 alin. (15) din Codul de procedură penală legislatorul a atribuit o protecție mai mare dreptului la respectarea vieții private al altor persoane și interesului judecării cu celeritate a procesului penal, în defavoarea drepturilor la un proces echitabil și la apărare ale acuzatului.

Ca urmare a aplicării prevederilor contestate, ar putea surveni situații în care probele care sunt, de fapt, pertinente pentru apărare au fost distruse la etapa urmăririi penale, iar persoana în discuție este privată de dreptul de a lua cunoștință de probele respective și de a le utiliza în apărarea sa la judecarea cauzei penale.

Mai mult, se poate întâmpla prima facie ca unele înregistrări să nu fie pertinente la etapa urmăririi penale, însă ulterior să capete o altă pondere. Instanța de judecată ar putea fi în poziția de a corobora înregistrările efectuate cu unele probe noi, apărute mai târziu. Nimicirea înregistrărilor conform articolului 1329 alin. (15) din Codul de procedură penală împiedică instanța de judecată – cea care judecă în mod nemijlocit cazul penal – să evalueze toate probele și să poată constata relevanța acestora pentru situația apărării, fapt care îl poate priva pe acuzat de dreptul său la un proces echitabil.

Curtea a conchis că textul ”şi decide care din comunicările înregistrate urmează a fi nimicite, desemnând persoanele responsabile de nimicire. Nimicirea informaţiilor în baza încheierii judecătorului de instrucţie este consemnată de către persoana responsabilă într-un proces-verbal, care se anexează la cauza penală” din articolul 1329 alin. (15) din Codul de procedură penală contravine articolelor 20 și 26 în coroborare cu articolul 54 din Constituție.

Curtea a admis parțial sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 1329 alin. (12) și (15) din Codul de procedură penală și a declarat neconstituțional textul „şi decide care din comunicările înregistrate urmează a fi nimicite, desemnând persoanele responsabile de nimicire. Nimicirea informaţiilor în baza încheierii judecătorului de instrucţie este consemnată de către persoana responsabilă într-un proces-verbal, care se anexează la cauza penală" din articolul 1329 alin. (15) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova

Totodată, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 1329 alin. (12) din Codul de procedură penală (Procurorul, după verificarea corespunderii conţinutului procesului-verbal şi a stenogramelor cu conţinutul înregistrărilor, prin ordonanţă, decide asupra pertinenţei acestora pentru cauza penală şi dispune care comunicări urmează a fi transcrise pe un suport aparte). 

Hotărârea Curții este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial.