Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza Electronservice-Nord S.A. v. Republica Moldova.

În urma unui proces judiciar încheiat cu emiterea unei decizii irevocabile de către Curtea de Apel Bălți la 8 decembrie 2009, Oficiul Cadastral Teritorial Edineț a fost obligat să înregistreze pe numele companiei reclamante bunurile imobile privatizate de către aceasta în 1999 și 2004. Ulterior, Oficiul Cadastral Teritorial Edineț a depus o cerere de revizuire a deciziei din 8 decembrie 2009, solicitând anularea ei din motivul că printr-un raport tehnic din 25 mai 2009 s-ar fi constatat că bunurile imobile respective nu erau calificate drept bunuri imobile. La 24 august 2010 Curtea de Apel Bălți a respins cererea de revizuire, deoarece informația din raportul tehnic din 25 mai 2009 nu putea fi considerată drept o informație nouă și relevantă, care nu ar fi putut fi obținută înainte de emiterea acelei hotărâri. La 22 decembrie 2010 Curtea Supremă de Justiție a casat încheierea respectivă și a dispus restituirea cauzei la o nouă rejudecare. La 16 noiembrie 2011 Curtea de Apel Chișinău a examinat și admis cererea de revizuire, casând decizia irevocabilă din 8 decembrie 2009, și a dispus o nouă examinare a cauzei. La 16 august 2012, după examinarea fondului, Judecătoria Edineț a hotărât în mod repetat în favoarea companiei reclamante și a solicitat ca Oficiul Cadastral Teritorial Edineț să înregistreze câteva dintre bunurile imobile în litigiu pe numele companiei reclamante. Oficiul Cadastral Teritorial Edineț a declarat apel împotriva acestei hotărâri, procesul fiind, la acel moment, pendinte.

Invocând încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenție, compania reclamantă s-a plâns în fața Curții de casarea deciziei irevocabile pronunțate de către Curtea de Apel Bălți la 8 decembrie 2009. Curtea a considerat că procedura de revizuire din speță a fost, în esență, o tentativă de a reexamina cauza în baza unor temeiuri pe care Oficiul Cadastral Teritorial Edineț putea să le invoce anterior, constituind, de fapt, un ”apel camuflat”, al cărui scop fusese de a obține o examinare nouă a cauzei, și nu o revizuire veritabilă conform articolelor 449-453 din Codul de procedură civilă. Prin admiterea cererii de revizuire, Curtea de Apel a încălcat principiul securității raporturilor juridice și ”dreptul la un tribunal” al companiei reclamante, garantate de către Articolul 6 § 1 din Convenție. Astfel, Curtea a constatat încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenție.

De asemenea, compania reclamantă s-a plâns că încheierea Curții de Apel din 16 noiembrie 2011 a avut drept efect încălcarea dreptului la respectarea bunurilor sale, după cum este prevăzut de către Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Curtea a reiterat că datoria în baza unei hotărâri judecătorești poate fi considerată un ”bun” în sensul Articolului 1 din Protocolul nr. 1. Mai mult, casarea unei astfel de hotărâri devenită irevocabilă şi fără drept de atac constituie o ingerinţă în dreptul beneficiarului hotărârii judecătoreşti la respectarea bunurilor sale. Admiţând că o astfel de ingerinţă poate fi considerată ca servind unui interes public, Curtea a constatat că ea nu a fost justificată, deoarece nu fusese asigurat un echilibru corect, iar compania reclamantă fusese obligată să suporte o sarcină individuală şi excesivă. Astfel, a avut loc o încălcare a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Problema oferirii satisfacției echitabile în baza Articolului 41 din Convenție a fost rezervată pentru o examinare ulterioară, ținându-se cont inclusiv de posibilitatea părților de a ajunge la un acord în acest sens.