O judecătoare din România a fost sancționată disciplinar pentru utilizarea unor expresii nepotrivite în ședințe de judecată publice, care conțineau inclusiv critici la adresa colegilor judecători. Cauza a ajuns la Înalta Curte de Casație și Justiție a României, după ce judecătoarea a contestat sancțiunea aplicată de Consiliul Superior al Magistraturii (diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 5 luni).

Magistratei i-a fost imputată atitudinea inadecvată față de caracterul solemn al şedinţei de judecată, concretizată în utilizarea unor expresii nepotrivite ori în exprimarea unor critici la adresa colegilor judecători sau a unor consideraţii privind soluţiile pronunţate de instanţa de control judiciar, formularea în mod public, în şedinţa de judecată, a unor aprecieri personale cu privire la hotărârea Curţii de Apel, precum şi modul în care şi-a motivat declaraţiile de abţinere în mai multe dosare.

Instanţa de disciplină a dedus existenţa laturii obiective a abaterii, demonstrând că în timpul şedinţelor de judecată, judecătorul a folosit expresii de genul:

  • ”atâta ghiveci ce s-a întâmplat în societatea asta”;
  • ”eu mă bucur să scap de dosar”;
  • ”domnii de la Fisc se cred stat în stat”;
  • ”le cer ca tâmpita de n-şpe mii de ori în scris şi pe ei îi doare fix în pix (…). Păi în ce stat trăim, frate, că nu suntem în Bangladesh, aici (…). Să le iasă din cap că ei sunt tari şi mari şi că ei pot să taie şi să spânzure (…)”;
  • ”doamna de la Q. să afle că instituţia tranzacţiei şi instituţia renunţării la judecată sunt două chestiuni distincte! Punct! Nu că îmi vine mie pe chelie…”;
  • ”eu nu sunt Mafalda, sunt simplu judecător” (Notă: Expresia ”Ce, eu sunt Mafalda?” este folosită atunci când cineva nu poate răspunde la o întrebare ce ţine de viitor);
  • ”poate dumnealor nu au învăţat temeinic carte, ei bine, eu am învăţat”;
  • ”suntem în duşmănie, serios? Am putea să fim în duşmănie dacă v-aş face o plângere penală pentru afirmaţie pe care aţi făcut-o, că( …) are influenţă asupra noastră”;
  • ”nu sunt sănătoşi la cap!”.

Examinarea conţinutului concret al afirmaţiilor respective au arătat potrivit instanței o atitudine de superioritate, şicanatorie şi lipsită de respect atât faţă de părţile prezente în sala de şedinţă, cât şi faţă de colegii judecători, în condiţiile în care recurenta şi-a exprimat în mod public părerea despre profesionalismul acestora, menţionând, cu referire la hotărârea Curţii de Apel, de exemplu, că: ”nu se poate anula în totalitate”, „între o excepţie absolută şi una relativă a preferat pe cea relativă”, ”partea a profitat de neştiinţa judecătorilor, sunt din păcate mulţi promovaţi de la secţia penală”, ”nu pot să fiu de acord cu soluţia Curţii”, ”dumnealor de la Curte efectiv nu au în vedere decât Codul de procedură fiscală, cu care, apropo, legea insolvenţei nu se completează”.

Cu just temei instanţa de disciplină a considerat că acest mod în care pârâta judecător s-a manifestat în mai multe ședințe de judecată, prin utilizarea unor expresii nepotrivite, prin iniţierea unor dialoguri fără relevanţă juridică, prin exprimarea unor critici la adresa unor colegi magistraţi şi a soluţiilor pronunţate de instanţa de control judiciar întruneşte premisa legală privind nedemnitatea atitudinii.

De asemenea, justificarea declaraţiilor de abţinere formulate de către recurenta judecător de mai multe ori, prin expunerea unor argumente ce au pus în discuţie chiar temeinicia soluţiilor instanţei de fond prin care s-a dispus casarea/anularea hotărârilor pronunţate de pârâtă, de exemplu: ”consider că din eroare instanţa de control judiciar a criticat soluţia sub aspectul nedovedirii existenţei autoutilitarei în patrimoniul pârâtului”, ”motivul pentru care s-a dispus casarea este acela că lichidatorul nu a motivat suficient cererea, neglijând să observe că cererea de atragere a răspunderii a fost precizată ulterior introducerii acţiunii”,”instanţa de apel nu poate verifica decât în limitele cu care a fost investită stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, putând să invoce din oficiu doar motive de ordine publică”, ”ignorându-se faptul că pe parcursul a aproape trei pagini am motivat cu lux de amănunte toate faptele făcute de cei doi pârâţi”, ”hotărârea instanţei de control judiciar este greşită din toate punctele de vedere nu se circumscrie scopului prevăzut de lege pentru formularea unei astfel de declaraţii, depăşind cadrul legal ce reglementează soluţionarea acestui incident procedural. (…)

Magistrata a recunoscut că a folosit expresii neacademice, însă a subliniat că aceasta s-a întâmplat pe fondul tensiunii specifice şedinţelor de judecată.

După examinarea cauzei, ÎCCJ a înlocuit sancțiunea disciplinară stabilită de CSM cu sancțiunea diminuării indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 10% pe o perioadă de 1 lună.

Mai multe detalii din decizia ÎCCJ pot fi consultate aici.