Curtea Constituțională a pronunțat, recent, o decizie de inadmisibilitate a unei sesizări referitoare la controlul constituționalității textului ”subiectul declarării este obligat să depună declarația în formă electronică” de la articolul 7 alin. (1) și a textului ”începând cu 1 ianuarie 2018, subiecții declarării vor fi obligați să-și depună declarațiile exclusiv în formă electronică” de la articolul 24 alin. (2), teza a II-a din Legea privind declararea averii și a intereselor personale.

Potrivit unui comunicat de presă emis de Curte, sesizarea care a stat la baza acestei cauze a fost depusă de către Avocatul Poporului. Autorul sesizării a susținut că obligarea persoanelor care au renunțat la numărul de identificare de stat (IDNP) de a depune declarația de avere sub formă electronică constituie o ingerință în dreptul acestora la libertatea conștiinței, garantat de articolul 31 alin. (1) din Constituție.

Curtea a verificat incidența dreptului invocat de către autorul sesizării. În acest sens, Curtea a interpretat articolul 31 alin. (1) din Constituție prin prisma jurisprudenței Curții Europene relative la articolul 9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, în cazul Skugar și alții v. Rusia (dec.), 3 decembrie 2009, reclamanții s-au plâns în fața Curții Europene de faptul că li s-au atribuit numere fiscale împotriva voinței lor, de vreme ce, potrivit acestora, acceptarea unui astfel de număr era incompatibilă cu convingerile religioase împărtășite de ei și protejate de articolul 9 din Convenție. Cu privire la aceste susțineri, Curtea Europeană a menționat, în primul rând că legislația generală aplicată în mod neutru, fără nicio legătură cu convingerile personale ale reclamantului, nu poate fi considerată, de principiu, o ingerință în drepturile garantate de articolul 9 din Convenție. De asemenea, Curtea Europeană a menționat că statul nu poate fi obligat să aibă în vedere, la conceperea și la punerea în aplicare a procedurilor sale interne, modul în care le poate interpreta fiecare cetățean, prin prisma convingerilor sale religioase. Faptul că există o pretinsă incompatibilitate între aranjamentele interne ale autorităților și convingerile reclamanților nu constituie decât un efect accidental al dispozițiilor legale care au o aplicabilitate generală și neutră.

Tot în Skugar și alții, Curtea Europeană a reținut că dacă persoanele ar putea să scoată sau să adauge informațiile pe care le doresc sau le consideră necorespunzătoare, în funcție de capriciile proprii, ar fi afectate uniformitatea necesară domeniului administrativ și filosofia sa fundamentală. În fine, Curtea Europeană a considerat că modul prin care statul și-a organizat baza de date privind impozitarea, care implică utilizarea numerelor fiscale, nu a constituit o ingerință în dreptul reclamanților la libertatea conștiinței, garantată de articolul 9 din Convenție.

De asemenea, Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a reținut, în Bowen v. Roy, 476 U.S. 693 (1986), un caz în care părinții unei copile de doi ani s-au plâns că utilizarea unui număr de asigurare socială pentru identificarea fiicei lor i-ar ”răpi acesteia sufletul” și i-ar încălca convingerile religioase, următoarele: ”[...] Roy nu se mai poate prevala de obiecția sa religioasă față de utilizarea numărului de asigurare socială de către Guvern în cazul fiicei sale, tot așa cum nu-și poate avansa obiecția religioasă sinceră în privința mărimii sau a culorii sertarelor din birourile guvernamentale. Clauza Exercițiului Liber îi acordă persoanei protecție față de anumite forme de constrângere din partea Guvernului; ea nu îi acordă persoanei un drept de a dicta conduita procedurilor guvernamentale interne [...]”.

Plecând de la aceste premise, Curtea a reținut că prin instituirea obligației de a poseda un număr de identificare pentru depunerea declarațiilor electronice de avere și de interese personale nu are loc o ingerință în dreptul la libertatea conștiinței, garantat de articolul 31 alin. (1) din Constituție. Această obligație reprezintă o măsură legislativă generală aplicată într-un mod neutru, fără vreo legătură cu convingerile personale ale persoanei.