O femeie a acționat în judecată o companie de la care a procurat un card cadou (voucher) în valoare de 2.000 de lei, după ce firma a refuzat să-i restituie banii achitați pentru voucher, pe care femeia i-a cerut invocând că nu și-a putut alege niciun produs. Femeia s-a adresat în instanță invocând încălcarea dreptului consumatorului, solicitând pe lângă contravaloarea cardului cadou, încasarea penalităţii, prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

Inițial, reclamanta a solicitat companiei restituirea sumei achitate, deoarece nu a ales şi nu a procurat niciun produs, iar cardul nu a fost folosit şi a fost prezentat pentru restituire în starea în care a fost primit.

Compania a refuzat să-I restituie banii, motivând că voucherul este scris drept card cadou şi nu poate fi returnat, iar banii nu se restituie nici în întregime şi nici parţial.

Reclamanta însă a considerat că aceste clauze incluse pe cardul cadou sunt abuzive, înşelătoare şi lipsite de suport legal, iar temeiurile invocate de companie în refuzul de a restitui banii lezează drepturile consumatorilor. Prin urmare, aceasta s-a adresat în judecată.

Prima instanță nu a fost convins de argumentele reclamantei și a respins cererea ca neîntemeiată.

Magistrații de la apel au fost de altă părere. Potrivit acestora, dacă apelanta s-a răzgândit să procure bunuri în magazinele intimatului, ea nu poate fi impusă să o facă, iar banii achitaţi trebuie returnaţi.

Judecătorii au constatat că menţiunea inclusă în cardul cadou că acesta nu poate fi returnat este o clauză abuzivă, deoarece se încadrează în prevederile Legii privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Potrivit acestor prevederi, o clauză contractuală nefiind negociată în mod individual cu consumatorul este abuzivă în cazul în care creează, contrar cerinţelor de bună-credinţă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract. Se consideră întotdeauna că o clauză nu a fost negociată individual atunci când a fost inclusă de către comerciant în prealabil şi, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenţa conţinutul ei. De asemenea, legea interzice comercianţilor să includă clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Orice clauză abuzivă introdusă în astfel de contracte este considerată nulă din momentul încheierii lor.

Legea la care au făcut trimitere judecătorii mai stabilește că, clauzele abuzive cuprinse în contractul încheiat cu consumatorul nu vor produce efecte asupra consumatorului şi se vor considera nule, iar contractul va continua să producă efecte în partea rămasă, în cazul în care poate continua să existe fără aceste clauze.

De asemenea, instanța de apel a invocat prevederile Legii privind protecţia consumatorului, potrivit cărora, consumatorul este în drept să ceară vânzătorului, în termen de 14 zile, înlocuirea unui produs nealimentar de calitate corespunzătoare cu un produs similar celui procurat dacă acest produs nu-i convine ca formă, model, mărime, culoare sau dacă nu-l poate utiliza conform destinaţiei din alte cauze, cu efectuarea, în cazul diferenţei de preţ, a recalculului corespunzător. Legea mai prevede că dacă produsul necesar pentru înlocuire lipseşte, consumatorul are dreptul să rezilieze contractul, iar vânzătorul este obligat să-i restituie contravaloarea produsului.

Or, reclamanta a invocat că nu a putut alege nici un produs din cele existente în magazinele pentru care s-a oferit cardul cadou, respectiv, compania urma să-i restituie suma de 2.000 lei, deoarece solicitarea de restituire s-a depus în termenul de 14 zile prevăzut de lege.

În temeiul acestor constatări, instanța de apel a dispus încasarea de la companie a sumei de 2.000 lei – contravaloarea cardului cadou.

Reclamanta a solicitat și prejudiciu moral de 5.000 de lei, dar judecătorii au apreciat ca fiind exagerat cuantumul pretins și au redus suma la 500 lei, menționând că este o sumă rezonabilă, fiind în corespundere cu caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice suportate de către apelantă în legătură cu refuzul returnării banilor achitaţi. 

Totodată, solicitarea apelantei de a încasa penalităţi în mărime de 2.800 lei a fost respinsă. În urma deciziei instanței de apel, compania trebuie să mai achite cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 1.000 lei și taxa de stat în mărime de 370 lei.

Decizia este definitivă şi executorie, însă poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie.