Autor: Aurel Băieșu, judecător la Curtea Constituțională, Elena Sedlețchi, direcția Juridică, Consiliul Concurenței, Revista Intellectus

Actele de concurență neloială conduc la constrângerea neîntemeiată a concurenței și la eliminarea de pe piață a concurenților, la privarea consumatorilor de dreptul la alegere, precum și la restricționarea fabricării, importării și/sau comercializării mărfii respective în Republica Moldova.

De la fondarea Republicii Moldova, acţiunile de concurenţă neloială îndreptate spre utilizarea ilegală a obiectelor de proprietate intelectuală au fost considerate drept inadmisibile și interzise prin acte normative în domeniul concurenţei, precum: art. 7 din Legea privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei nr. 906 din 29 ianuarie 1992, art. 8 alin. (1), lit. d) al Legii cu privire la protecţia concurenţei nr. 1103 din 30 iunie 2000și art. 19 al Legii concurenţei nr. 183 din 11 iulie 2012, precum și de legea civilă și penală: art. 14 alin. (1), art. 1398 alin. (1), art. 1618 din Codul Civil nr. 1107 din 06 iunie 2002 și art. 2461 din Codul Penal nr. 985 din 18 aprilie 2002. 

Actele de concurenţă neloială au drept efect afectarea beneficiului întreprinderii concurente titular al mărcii, atât prin câştigurile nejustificate ale celui care săvârşeşte actele ce aduc atingere mărcii, cât şi prin pierderile de imagine suferite în urma actelor de concurenţă neloială. 

Analiza practicii judiciare și extrajudiciare din perioada anilor 2005-2018 (I trimestru) scoate la iveală existenţa încălcărilor de concurenţă neloială care aduc atingere obiectelor de proprietate intelectuală. Un număr mare de cazuri de concurenţă neloială (174) au fost examinate pe calea extrajudiciară de către autorităţile competente în domeniul concurenţei: Ministerul Economiei (1992-2007); Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei (2007-2012); Consiliul Concurenţei (2012 - prezent). Evoluţia cazurilor de concurenţă neloială investigate în perioada anilor 2007-2016 este redată în tabelul de mai jos.

De asemenea, nu pot fi excluse existenţa cazurilor (necunoscute) care nu au fost sesizate la autorităţile competente și nici într-o instanţă de judecată. Astfel, putem constata un nivel scăzut de cunoaştere a prevederilor legislaţiei concurenţiale, dat fiind numărul mare de cereri de sesizare a actelor de concurenţă neloială parvenite din partea agenţilor economici, precum şi numărul mare al cazurilor în care au fost constatate acţiuni de concurenţă neloială. Prin urmare, lipsa de inspiraţie a agenţilor economici la elaborarea semnelor, formelor produselor, textului informaţiei publicitare a generat actele de concurenţă neloială. 

În perioada de referinţă, instanţa supremă de justiţie a soluţionat: 

  • 42 de dosare de judecată de concurenţă neloială, dintre care: 
    •  24 de dosare de judecată privind recunoașterea concurenţei neloiale ce atingea un obiect de proprietate intelectuală, inclusiv: 2 dosare până la instituirea ANPC și 22 de dosare de judecată în perioada de exerciţiu a ANPC sau a Consiliului Concurenţei; 
    • în 17 dosare de judecată din 24, ANPC sau Consiliul Concurenţei a fost parte în procesul civil;  
    • în 16 decizii ale instanţei supreme se constată actul de concurenţă neloială și, respectiv, 
    • în 8 decizii, instanţa nu a găsit semnele concurenţei neloiale. 

Practica judiciară privind concurenţa neloială pe anii 2005-2018 

 

 

Generalizând cele expuse, constatăm că au fost afectate următoarele obiecte de proprietate intelectuală: marca, desenul sau modelul industrial (ambalajul), dreptul de autor (desenul de pe ambalaj), dreptul de autor (textul de publicitate), denumirea de firmă. Evidenţiem faptul că primul dosar de judecată din Republica Moldova în care s-a constatat actul de concurenţă neloială a fost nr. 2r-255/05 din 16 noiembrie 2005. Deci, primul act de concurenţă neloială recunoscut de instanţa supremă l-a constituit acţiunea de înregistrare cu rea-credinţă a mărcii ”Romstal” şi a stilizatului figurativ ”R”, care încălcau dreptul la nume comercial al ”Romstal Imex” SRL.

Acţiunile privind constatarea (recunoașterea) săvârșirii actului de concurenţă neloială s-au examinat în procedura specială prevăzută de art.279 lit.a) din Codul de procedură civilă, ultimul caz (decizia CSJ nr. 2ra-843/I5 din 20 mai 2015) datează din anul 2015, și în contencios administrativ prevăzută de art. 17 alin.(1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 și/sau art. 47 alin.(1) din Legea nr. 183/2012. 

Acţiunile de concurenţă neloială, în drept, au fost calificate drept încălcare atât a legislaţiei naţionale în domeniul concurenţei, cât și a prevederilor Convenţiei de la Paris. Observăm că mai multe decizii sus-analizate au la baza motivării prevederile legilor din domeniul concurenţei, însă fără a conţine o expunere detaliată a motivelor şi a modului de aplicare a acestor legi având în vedere faptele concrete stabilite şi incidenţa prevederilor date la caz. 

Reţinem câteva concluzii ale instanţei supreme de judecată, pronunţate în cele 24 de litigii privind concurenţa neloială, printre care: 

  • regula că nu vor fi reţinute afirmaţiile privind inducerea în eroare a consumatorilor în privinţa unui produs şi/sau a producătorului lui până nu vor fi dovedite prin probe concludente şi pertinente, precum ar fi un sondaj sociologic sau o expertiză calificată care ar confirma aceste circumstanţe. 
  • regula că acţiunile unei companii legate de depunerea cererii de înregistrare a mărci nu pot fi considerate drept act de concurenţă neloială, dacă la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii, reclamantul nu era concurent. 
  • înregistrarea unei mărci cu renume european poate induce în eroare consumatorii din RM privitor la locul şi producătorul produselor marcate cu mărcile date. 
  • a reţinut că este inadmisibilă încetarea cauzei de investigare de către Consiliul Concurenţei pe motiv că declarantul şi-a retras plângerea, deoarece, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 183/2012, scopul legii include şi protecţia intereselor legitime ale consumatorilor, care în cazul dat pot fi lezate prin confuzia instituită în modul indicat. În cadrul procedurii de examinare a cazurilor de concurenţă neloială nu puteau fi acceptate angajamentele propuse de concurenţi. 
  • a reţinut că Legea nr. 183/2012 nu conţine prevederi legale care ar obliga agentul economic să înregistreze ambalajul produsului în calitate de obiect de proprietate intelectuală, dar interzice, prin prisma art. 19 alin. (1) lit. b), copierea ilegală a formei, a ambalajului şi/sau a aspectului exterior al produsului unei întreprinderi şi plasarea produsului respectiv pe piaţă, fiind pus la bază, după cum reiese din art. 1 alin. (2) din legea dată, interesul legitim al consumatorului. 

Hotărârile judecătorești definitive și irevocabile sunt, fără îndoială, obligatorii și irevocabile. Acest adevăr fundamental permite însă discuţii asupra concluziilor instanţelor de judecată. În acest context, studiind practica judiciară din anii de referinţă, constatăm mai multe semne de întrebare din punct de vedere al interpretării legilor și modului de aplicare a acestora. Realizând actualitatea deosebită a tematicii studiului pentru mediul de afaceri, consumatori și societate în ansamblu, accentuăm necesitatea unificării abordărilor existente ale instanţelor de judecată, fixând cele mai importante dintre ele. Scopul este de a salva la maxim toate abordările pertinente ale instanţelor și de a elimina diferenţele din practica judiciară, la care ne vom referi mai detaliat în partea a II-a a articolului dat. 

În concluzie, menţionăm că, din dorinţa de a atrage cât mai mulţi clienţi şi de a obţine un profit cât mai mare, concurenţii recurg adeseori la o serie de acţiuni ilegale care au un efect negativ asupra concurenţilor onești, consumatorilor şi societăţii în ansamblu. De aceea, toate aceste fapte ilegale urmează a fi sancţionate în conformitate cu legislaţia în vigoare, în funcţie de gravitatea faptei săvârșite. Pentru fapte similare de concurenţă neloială nu trebuie să existe două soluţii diferite ale instanţei de judecată. În caz contrar, aplicarea Legii nr. 183/2012 și acţiunile de reprimare a concurenţei neloiale săvârșite prin folo- sirea ilegală a obiectelor de proprietate intelectuală nu vor avea rezultatele așteptate.