Un avocat solicită Curții Constituționale să declare neconstituționale prevederile art. 14 alin. (1) și art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea privind protecția mărcilor, invocând că acestea contravin Constituției.

Cele două prevederi contestate stabilesc:

  • art. 14 alin. (1) - ”dacă în decurs de 5 ani după înregistrare marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova pentru produsele şi/sau serviciile pentru care este înregistrată sau dacă utilizarea mărcii a fost suspendată pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani, titularul mărcii poate fi decăzut din drepturile asupra mărcii în condiţiile prezentei legi, cu excepţia cazurilor când există motive întemeiate pentru  neutilizare”.
  • art. 20 alin. (1) lit. a) – ”Titularul mărcii este decăzut din drepturile asupra mărcii în urma unei cereri de decădere din drepturi sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, dacă: în decursul unei perioade neîntrerupte de 5 ani, fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova pentru produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată; totodată, nimeni nu poate cere ca titularul să fie decăzut din drepturi dacă, în perioada de la expirarea termenului indicat pînă la depunerea cererii de decădere din drepturi sau a cererii reconvenţionale, marca a făcut obiectul unui contract de cesiune sau de licenţă ori obiectul unei începeri sau a unei reluări de utilizare reală; cu toate acestea, dacă începerea sau reluarea utilizării mărcii a avut loc cu 3 luni înainte de depunerea cererii de decădere sau a cererii reconvenţionale, termenul respectiv începînd cel mai devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de 5 ani de neutilizare, utilizarea nu este luată în considerare în cazul cînd pregătirile pentru începerea sau pentru reluarea utilizării au intervenit numai după ce titularul a aflat că cererea de decădere sau cererea reconvenţională ar putea fi depusă;”

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-un litigiu ce vizează marca MOLDOVA DISCOVERY. În privința companiei care deține marca, o altă companie a depus o cerere privind decăderea din drepturi asupra mărcii, invocându-se neutilizarea acesteia, iar prima instanță a admis cererea respectivă. În baza deciziei, titularul a fost decăzut parțial din drepturile asupra mărcii MOLDOVA DISCOVERY pentru unele produse de hârtie.

Decizia primei instanțe a fost atacată cu apel, în cadrul cauzei fiind ridicată și excepția de neconstituționalitate.

Autorul sesizării indică că prin efectul celor două prevederi ale Legii privind protecția mărcilor, compania care deținea marca MOLDOVA DISCOVERY a fost expropriată fără a fi stabilite drepte și prealabile despăgubiri pentru titularul mărcii. Avocatul a mai invocat că proprietatea intelectuală este recunoscută drept proprietate privată prin prisma legislației și, prin urmare, nu poate fi anulată sau expropriată.

De asemenea, autorul sesizării a notat că cele două prevederi nu corespund cerințelor calității legii și anume. Acestea conțin sintagmele ”când există motive întemeiate pentru ”neutilizare” și ”fără motive justificate”, nefiind specificat în mod exhaustiv care sunt acele motive pentru care titularul mărcii nu poate fi decăzut din drepturi asupra acesteia. Avocatul susține că cele două sintagme sunt formulate într-o manieră imprecisă și neclară, conferind autorităților o marjă largă de discreție și loc pentru arbitrariu.