Un judecător a sesizat Curtea Constituțională cu privire la art.182 din Codul de procedură penală, care prevede modalitatea ridicării provizorii a permisului de conducere a mijloacelor de transport.

Magistratul consideră că, constituționalitatea acestei prevederi este afectată de două probleme și contravine la trei articole din Constituție.

Prima problemă invocată de autorul sesizării este faptul că prevederile art. 182 din Codul de procedură penală nu lasă loc de interpretare și practic admite o ingerință în independența procurorului, în procesul decizional, de a înainta ori nu un demers de aplicare a acestei măsuri. În cazul unei infracțiuni pentru care se prevede pedepsa privării de dreptul de a conduce mijloace de transport sau anulării acestui drept, organul de constatare ridică permisul de conducere până la pronunțarea încheierii judecătorului de instrucție.

Autorul critică și prevederile care vizează judecătorul de instrucție, notând că, deși acesta poate admite sau respinge demersul procurorului, articolul nu oferă criterii clare pentru soluția instanței, așa cum se întâmplă în cazul altor măsuri preventive.

Criteriile indicate în art. 175, alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală sunt greu de atribuit și măsurii de reprimare a ridicării permisului, mai susține judecătorul.

Autorul mai consideră că obligativitatea procurorului de a sesiza instanța cu un demers privind ridicarea provizorie a permisului este afectată prezumția de nevinovăție de care beneficiază bănuitul. 

Judecătorul menționează în sesizare că a doua problemă, care afectează constituționalitatea art. 182 din Codul de procedură penală, este lipsa termenelor concrete pentru aplicarea măsurii de reprimare respective.

Potrivit legii, există două situații de aplicare a acestei măsuri, și anume, când sunt comise infracțiuni pentru care se prevedea pedeapsa: Privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport sau Anularea acestui drept.

Codul de procedură penală prevede că ridicarea provizorie a permisului de conducere se aplică de judecătorul de instrucție pe un termen ce nu poate depăși termenul maxim prevăăzut de pedeapsa de privare de dreptul de a conduce. Termenul executării măsurii preventive de ridicare provizorie a permisului se include în termenul de executare a pedepsei de privare de dreptul de a conduce sau de anulare a acestui drept.

Legislația prevede că privarea de dreptul de a conduce poate fi aplicată pe un termen de la 1 la 5 ani. Autorul sesizării notează că articolul contestat nu oferă claritate în ceea ce privește termenul aplicării măsurii preventive: se referă la sancțiunea prevăzută de articolul din partea special pentru care se efectuează urmărirea penală sau la termenul (de la 1 la 5 ani).

Judecătorul pretinde că lipsa unei durate maxime clare pentru care poate fi aplicată măsura preventive limitează drepturile persoanei. În aceste circumstanțe, persoana față de care s-a dispus măsura nu are posibilitatea să-și adapteze conduită și să prevadă eventualele evoluții.

În baza motivelor indicate, judecătorul solicită Curții Constituționale să verifice constituționalitatea întregului text al art. 182 din Codul de procedură penală, cu recunoașterea ca fiind neconstituțional.