Cauțiunea reprezintă o sumă de bani depusă pentru a garanta executarea de către debitor a unei obligații sau pentru a garanta prezentarea la ancheta penală, la judecată și la executarea pedepsei a unei persoane care a fost eliberată provizoriu. Conform articolului 81 din Codul de executare, cauţiunea se depune în cuantum de 120% din suma bănească ce urmează a fi încasată de la debitor sau din valoarea bunurilor pe care acesta este obligat să le transmită în temeiul hotărârii judecătoreşti, cu includerea cheltuielilor de judecată. Reguli cu privire la cauțiune Articolul 80 din Codul de executare prevede că în cazul acţiunilor cu caracter patrimonial, când debitorul atacă hotărârea judecătorească în temeiurile prevăzute în capitolul XXXVIII secţiunea a 2-a din Codul de procedură civilă, pentru suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs el depune o cauţiune la contul executorului judecătoresc unde se află documentul executoriu spre executare. Dacă documentul executoriu nu este depus spre executare, el depune cauţiunea la biroul executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul debitorului. În cazul în care documentul executoriu a fost pus în executare concomitent sau ulterior depunerii cauţiunii, procedura de executare va fi transmisă către executorul judecătoresc la al cărui cont a fost depusă cauţiunea. În baza documentului de plată, executorul judecătoresc este obligat să elibereze debitorului confirmarea depunerii cauţiunii, înştiinţând despre aceasta creditorul. Dacă hotărârea judecătorească se află în proces de executare, executorul judecătoresc dispune, după verificarea depunerii cauţiunii, amânarea executării pentru 15 zile, termen în care partea interesată urmează să prezinte încheierea judecătorească de suspendare a executării. În asemenea caz, executorul judecătoresc poate dispune ridicarea totală sau parţială a sechestrului de pe bunurile debitorului. Dacă încheierea de suspendare a executării nu este prezentată în termen, executorul judecătoresc, la cererea scrisă a creditorului, poate elibera acestuia suma depusă. Persoana care depune cauţiunea are obligaţia de a achita taxa de primire a cauţiunii. Cauţiunea depusă de reclamant în condiţiile art. 182 din Codul de procedură civilă va fi depusă la contul executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul reclamantului. Efectul cauțiunii În cazul în care recursul a fost admis cu adoptarea unei noi hotărâri prin care acţiunea creditorului este respinsă, cauţiunea depusă se restituie debitorului. Cheltuielile de executare efectuate până la data depunerii cauţiunii se scad din cauţiune. Dacă recursul a fost admis cu casarea hotărârii şi remiterea pricinii la rejudecare, cauţiunea  rămâne la contul pe care a fost depusă până la adoptarea unei noi hotărâri irevocabile. În cazul în care instanța de recurs menţine hotărârea atacată, suma respectivă se foloseşte în contul executării hotărârii, în modul prevăzut de lege.