O femeie acuzată de spălare de bani în proporții deosebit de mari s-a adresat la Curtea Constituțională, prin intermediul avocatului său, și cere verificarea constituționalității unei sintagme din Codul penal. Procurorii susțin că pe parcursul mai multor ani aceasta a primi pe contul său bancar 34 de mii de euro de pe contul unei companii nerezidente. Asta după ce banii au fost ”plimbați” prin conturile mai multor companii. Acuzatorii de stat invocă faptul că aceasta ”trebuind să cunoască despre proveniența ilicită a mijloacelor financiare” primite fictiv, în calitate de împrumut, a comis infracțiunea de spălare de bani în proporții deosebit de mari. În procesul de examinare a cauzei, apărarea invocă faptul că sintagma ”trebuia să știe” statuată la art. 243 a Codului penal contravine mai multor norme stabilite în Constituție. Avocatul femeii susține că lipsa de previzibilitate, precizie și claritate, a sintagmei ”trebuia să știe”, creează premisa aplicării acesteia ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare și discreționare, ceea ce este incompatibil cu normele constituționale. Acesta mai menționează faptul că sintagma contestată nu se încadrează în limitele vinovăției penale concrete infracțiunii de spălare a banilor, deoacere această ”pseudonormă” nu poate fi dedusă din circumstanțe faptice obiective, ceea ce se prevede în Convenția Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului. Art. 243 prevede că:
  • convertirea sau transferul bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite, în scopul de a tăinui sau de a deghiza originea ilicită a bunurilor sau de a ajuta orice persoană, implicată în comiterea infracţiunii principale, de a se sustrage de la consecinţele juridice ale acestor acţiuni;
  • tăinuirea sau deghizarea naturii, originii, amplasării, dispunerii, transmiterii, deplasării proprietăţii reale a bunurilor ori a drepturilor aferente de către o persoană care ştie sau trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite;
  • dobândirea, deţinerea sau utilizarea bunurilor de către o persoană care ştie ori trebuia să ştie că acestea constituie venituri ilicite;
  • participarea la orice asociere, înţelegere, complicitate prin acordarea de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea comiterii acestor acţiuni,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.350 la 2.350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 8.000 la 11.000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.