Continuăm seria replicilor trăsnite auzite de avocați în instanța de judecată, și nu numai. De cele mai multe ori, în situații amuzante se pomenesc justițiabilii. Și asta pentru că, fie nu cunosc toți termenii juridici, fie nu înțeleg întrebările. Dar, sunt și avocați, și judecători care stau bine la capitolul ”perle”. *** Am vrut să merg la un avocat mai bun, dar nu aveam bani. *** Era o ședință la Curtea de Apel. Unul dintre participanți era un bătrânel venit dintr-un sat, fără avocat. Judecătorul întreabă: Recuzări aveți? Bătrânelul caută în buzunare și spune: Nu am cu mine. Da’ ce, trebuia de adus? *** Am înțeles că sunteți om cinstit. Îi drept? *** O persoană, care a ”ofensat” cu cuvinte necenzurate un procuror și a primit o amendă usturătoare, de câteva mii de lei, a fost întrebată de către instanță: - Ați înțeles hotărârea? Mai aveți ceva de spus? La care persoana răspunde: - Ehe-he-he, câte am eu de spus... Dar cu prețurile acestea ale voastre, mai bine tac... *** Sunteți de la drepturile omului? (nota avocatului: clienții cred că drepturile omului este un loc anume) *** Adresare către client: Domiciliu? Răspuns: Raionul Hâncești, satul Sărata Galbenă. Adresare: Străzi aveți? Ce stradă? Răspuns: Da, erau niște drumuri. Cum credeți că ajung acasă? *** Ședința de judecată la Judecătoria Dubăsari din Ustia. După ce judecătorul a audiat discursul reclamantului soț, întreabă: - Ce are de zis pârâta? Soția se ridică, își așează rochia, își drege vocea: - Eu nu-s din Pârâta (satul Pârâta), dar din Ustia. *** Eu nu am învățat ca dumitale 5 ani la drept, dar 8 în construcții și știu că o încheiere se contestă la CSM (Consiliul Superior al Magistraturii). *** Domnule judecător, iată avocatul mă numeşte pârâtă, dar eu nu am pârât pe nimeni, am spus purul adevăr. *** Când eram procuror, interogam un primar, care de profesie era tractorist. Şi, într-un moment al discuţiei, dorind să-mi arate că ambii suntem persoane de stat, îmi spune: ”Noi doar suntem persoane juridice!”. *** La Curtea de Apel, în Colegiul civil, când se anunţau deciziile, un bărbat din primul rând s-a răstit la judecători cu următoarele cuvinte: ”Tâlharilor! Bandiţi ce sunteţi! Aţi luat bani! Am să vă pun la 40 de slujbe, blestemaţilor!”. *** O persoană, care a pierdut procesul, s-a considerat nedreptăţită şi a decis să se răzbune pe cel îndrituit să facă justiţie. I-a donat judecătorului cartea lui Fiodor Dostoievski ”Idiotul”. Se spune că donatarul l-ar fi atacat în instanţă pe donator pentru lezarea onoarei. *** Cauză de divorţ la începutul anilor ’90. În sală, într-o parte se afla soţul, în altă parte - soţia gravidă, alături de un bărbat despre care a afirmat că ar fi viitorul soț. Judecătorul după ce a îndeplinit toate fromalităţile de începere a procesului întreabă soţia: ”Da’ amu (n.r. acum), de la cine eşti gravidă, de la aista sau de la celălalt?”. Și, parcă dându-şi seama de modul caraghios de a pune aşa întrebare, spune: ”Să nu crezi că pe mine mă interesează, legea mă obligă să întreb”, şi arată ridicând de pe masă prima carte care se afla sub mână. S-a întâmplat să fie cartea ”Cei trei muşchetari”. *** Într-o cauză civilă (anul 2015, Judecătoria sectorului Centru) între doi agenți economici privind încasarea datoriei în baza contractului de vânzare-cumparare, avocatul pârâtului a înaintat cerere reconvențională privind anularea contractului, dar și a unui ordin intern de desemnare a managerului responsabil. La întrebarea instanței de ce adresează cererea în baza Legii contenciosului administrativ cu trimitere la normele ei, avocatul a invocat: - Actele juridice, care urmează a fi anulate (contractul de vânzare-cumpărare și ordinul de desemnare a managerului), au fost emise de o autoritate publică. Pentru noi un SRL este autoritate publică, deoarece are organe de conducere și poate emite ordine care sunt acte juridice publice. *** Nu sunt dumitale cu tine că nu am fost la concert împreună. Pentru tine sunt Alteța sau Măria Ta. Dar nu ai atâta școală a bunului simț, din câte observ. *** Eu nu-s ca toți bandiții ca să vin la tine (n.r. avocat) la oficiu, eu îs special, așa că ai să-ți iei foaia, pixul și codul, și vii la judecată să scriem cererea de chemare în judecată. *** Un an în urmă, eram la Curtea de Apel Chişinău şi o bătrânică (în etate şi săracă) cerea de la vecin despăgubiri pentru că acesta i-a ucis pisica.  Ea nu avea pe nimeni, decât acea pisică. Jumătate de sală a râs. Și judecătorii au râs sub nas. Apoi i-au respins apelul. (Nota avocatului: nici nu ştiu dacă e de râs sau mai degrabă de plâns) *** Un student la drept luă un test despre persoana fizică şi persoana juridică. Şi, cum a învăţat aşa a şi răspuns: ”Persoana fizică e cea care învaţă la facultatea de fizică, şi, respectiv, persoana juridică cea care învaţă la … juridică”.