Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești (UNEJ) critică proiectul de lege prin care se propune modificarea și completarea Codului de executare, astfel încât interdicţia de a părăsi ţara în cel mult 6 luni să poată fi aplicată de către judecător, la demersul executorului judecătoresc, doar atunci când prezența debitorului este necesară pentru executarea eficientă a documentului executoriu. Executorii consideră nejustificată intenţia autorilor de a exclude din cuprinsul art. 22 alin. (l) lit. l) şi r) a dreptului executorului judecătoresc de a aplica sechestru. Ei susțin că art. 22 din Codul de executare are o aplicabilitate generală, în sensul că reprezintă corolarul arsenalului de drepturi atribuite executorul judecătoresc în procedura de executare silită, fără a se limita la asigurarea executării unui document executoriu. Astfel, dacă sechestrul exercitat de executorul judecătoresc în condiţiile art. 22 constituie un veritabil instrument al executării silite, măsurile enumerate la art. 63 din Codul de executare sunt menite să conserve intactă averea debitorului, lipsindu-l de posibilitatea de a dispune de bunuri şi/sau de a diminua valoarea lor. UNEJ consideră oportună menținerea actualei redacții, deoarece în cazurile în care însăşi obiectul executării va impune necesitatea operării unor interdicţii, executorul judecătoresc va fi în imposibilitate de a executa documentul executoriu prin recurgerea la aplicarea măsurilor de asigurare stipulate de art. 63 al Codului de executare. De asemenea, executorii atrag atenţia că excluderea din cuprinsul art. 22 alin. (l) lit. v) a categoriei ”persoanelor cu funcţie de răspundere”, va genera inconsecvenţe asupra derulării procedurii de executare. Asta pentru că neexecutarea cerinţelor legitime înaintate de executorul judecătoresc în privinţa debitorului sau a bunurilor lui, implică diferite forme de răspundere juridică în funcție de subiectul ce le-a ignorat (instituţii de stat, persoane cu funcţie de răspundere, persoane fizice sau persoane juridice). În plus, excluderea acestei categorii de persoane ar crea dificultăţi practice de impunere a realizării cerinţelor documentului executoriu. De asemenea, UNEJ nu agrează modificările propuse la art. 63 din Cod. Executorii afirmă că nu poate fi justificată intenţia de a modifica titlul articolului. Potrivit acestora instituţia măsurilor de asigurare aplicate în vederea executării documentelor executorii de către executorul judecătoresc sau la cererea/ demersul acestuia, diferă esenţial de instituţia măsurilor de asigurare dispuse de către instanţa de judecată, inclusiv prin izvorul juridic de reglementare, mecanismul de funcţionare şi efectele produse. Cât privește propunerea ca interdicţia de a părăsi ţara în cel mult 6 luni să poată fi aplicată de către judecător, la demersul executorului judecătoresc, doar atunci când prezența debitorului este necesară pentru executarea eficientă a documentului executoriu, aceasta este extrem de subiectivă şi confuză. Executorii menționează că prezenţa debitorului în cadrul procedurii de executare silită este întotdeauna necesară, fie că participarea/prezenţa acestuia la anumite acţiuni de executare este impusă de lege, de documentul executoriu, fie că executorul judecătoresc ori creditorul o consideră necesară sau pur și simplu pentru a-i fi cunoscute acţiunile de executare întreprinse. UNEJ menționează că maniera, în care este formulată norma, riscă să atragă alte situaţii, când debitorul, care va fi plecat nu va ști că bunurile îi sunt vândute, omiţând termenii de contestare a actelor executorului judecătoresc şi ratând posibilitatea de a-şi apăra eficient drepturile.