De multe ori, sunt situații când mergem în instanță pentru a ne apăra drepturile și cererea este refuzată. Unul dintre motive este că a expirat termenul când am fi putut să cerem soluționarea pe cale judecătorească. Astfel, trebuie să știm că, potrivit Codului civil, termenul general în interiorul căruia o persoană poate să-și apere dreptul, pe calea intentării unei acțiuni în instanța de judecată, este de trei ani. În cazul unor acțiuni de apărare a drepturilor personale nepatrimoniale, cum ar fi onoarea, demnitatea, reputația profesională etc., prescrierea se face în cazurile expres prevăzute de lege. Totuși, Codul civil prevede și termene speciale de adresare în instanță. Astfel, se prescriu în termen de șase luni acțiunile care se referă la:
  • încasarea penalităţii;
  • viciile ascunse ale bunului vândut;
  • viciile lucrărilor executate în baza contractului de deservire curentă a persoanelor;
  • litigiile ce izvorăsc din contractul de transport;
  • repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzelor sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrilor judecătoreşti.

În cazul contractelor pentru executarea de lucrări, dreptul de adresare în instanță, care se naște din viciul construcției, se prescrie în termen de cinci ani. În cazul contractelor de vânzare-cumpărare, dreptul ce se naşte din viciul construcţiei, nu se prescrie înainte de trecerea a cinci ani de la executarea lucrării de construcţie. Pentru viciile materiilor prime sau ale materiilor livrate, destinate realizării unei construcţii, care au cauzat viciul acesteia, dreptul se prescrie în termen de cinci ani.

Cum poate fi calculat termenul de prescripție?

Termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. În același timp, dreptul la acţiune se naşte din data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său. În cazul în care prevederile legale permit, prescripţia începe să curgă din data când obligaţia devine exigibilă, iar în cazul obligaţiei de a nu face, de la data încălcării acesteia. În cazul în care dreptul este afectat de un termen suspensiv sau de o condiţie suspensivă, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data împlinirii termenului ori a realizării condiţiei.

În relațiile în care nu este stipulat termenul de executare a obligației sau în care executarea poate fi cerută oricând, termenului de prescripție începe să curgă din data când debitorul trebuia să execute obligația. În acţiunile privind răspunderea delictuală, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea. Iar în cazul acţiunii în anulare a unui act juridic pentru violenţă, termenul începe să curgă din data la care a încetat violenţa. În celelalte cazuri de anulare acesta începe să curgă din data la care cel îndreptăţit sau reprezentantul său legal a cunoscut temeiul anulării.

Termenul de prescripție pentru viciile ascunse 

Prescripţia dreptului la acţiune pentru viciile ascunse începe să curgă:

  • în cazul unui bun înstrăinat sau al unei lucrări executate alta decât o construcţie, de la împlinirea unui an de la data preluării (predării) bunului sau lucrării;
  • în cazul unei construcţii, de la împlinirea a trei ani de la data preluării (predării) construcţiei.

În ambele cazuri, dacă viciul a fost descoperit mai înainte, prescripţia va începe să curgă de la data descoperiri.

Totuși, există situații când curgerea termenului de prescripție extinctivă poate fi suspendat. Astfel, acesta se suspendă dacă:

  • înaintarea acţiunii este imposibilă din motive de forţă majoră;
  • executarea obligaţiilor este amânată (moratoriu);
  • creditorul sau debitorul face parte din rândul forţelor armate puse pe picior de război;
  • creditorul este incapabil sau este limitat în capacitatea de exerciţiu şi nu are un reprezentant legal, cu excepţia cazurilor în care creditorul are capacitate de exerciţiu procesuală;
  • este suspendat actul normativ care reglementează raportul juridic litigios;
  • activitatea autorităţilor judecătoreşti de a căror competenţă ţine soluţionarea litigiului dintre părţi este suspendată;
  • se desfăşoară un proces de mediere în condiţiile Legii cu privire la mediere.

Există și situații în care pretențiile nu se prescriu. Astfel, acțiunile imprescriptibile extensiv sunt cele care se referă la:

  • apărarea drepturilor personale nepatrimoniale dacă legea nu prevede altfel;
  • deponenţilor faţă de instituţiile financiare privind restituirea depunerilor;
  • repararea prejudiciului cauzat vieţii sau sănătăţii persoanei. În acest caz, se repară prejudiciul pentru o perioadă anterioară intentării acţiunii, dar nu mai mare de trei ani.