În cazul unei proceduri de intentare a insolvabilității, în cererea introductivă a debitorului trebuie să se indice mai multe date. Mai exact, este vorba de:
  • codul fiscal şi numerele conturilor bancare ale debitorului;
  • valoarea creanţelor creditorilor, mărimea dobânzilor şi penalităţilor aferente;
  • temeiul creanţelor şi termenele lor de executare, cu specificarea sumei creanţelor decurgând din daunele cauzate vieţii şi sănătăţii, precum şi ale creanţelor salariale faţă de angajaţii debitorului;
  • suma datoriilor la bugetul public naţional;
  • motivarea temeiului insolvabilităţii;
  • date despre cererile de chemare în judecată a debitorului primite spre examinare de către instanţa de judecată, precum şi despre titlurile executorii asupra bunurilor debitorului;
  • date despre bunurile debitorului, inclusiv despre mijloacele băneşti şi creanţele lui;
  • candidatura propusă la funcţia de administrator al insolvabilităţii/ lichidator.
În cerere, debitorul poate solicita şi motiva aplicarea procedurii de restructurare. În același timp, la cererea introductivă a debitorului se anexează:
  • copia de pe statutul sau de pe contractul său de asociere;
  • lista participanţilor (membrilor) săi;
  • bilanţul contabil la data ultimului raport financiar;
  • documentele care atestă componenţa şi valoarea bunurilor sale dacă este persoană fizică (întreprinzător individual);
  • datele din registrele publice despre bunurile sale, inclusiv despre bunurile gajate;
  • lista creditorilor şi a debitorilor, cu specificarea datoriilor creditoare şi debitoare, adreselor şi datelor de identificare ale creditorilor şi debitorilor;
  • dovada notificării proprietarului, a cărui lipsă însă nu împiedică admiterea spre examinare a cererii introductive.
Cererea introductivă depusă de creditor Creditorul poate depune cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea procesului de insolvabilitate şi îşi poate argumenta creanţele şi temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate. În cazul în care cererea introductivă este admisă spre examinare, instanţa de insolvabilitate este datoare să îl audieze pe debitor. Totuși, creditorul nu este în drept să iniţieze proces de insolvabilitate în cazul în care debitorul se află în proces de restructurare, cu excepţia cazului în care creanţa a apărut după intentarea procesului. Creditorul depune cerere introductivă numai după notificarea prealabilă a debitorului. Notificarea prealabilă se consideră făcută dacă, până la depunerea cererii introductive, debitorul a fost informat de către creditor sau de executorul judecătoresc, sau, în cazurile prevăzute expres de Codul fiscal, de către organele abilitate despre faptul că se află în întârziere ori despre înaintarea spre executare a titlului executoriu sau a unui alt document echivalent lui în condiţiile prevăzute expres de Codul de executare. Creditorul care depune, în condiţiile art.140, din Legea insolvabilității, cerere de admitere a creanţelor după intentarea procesului de insolvabilitate nu este obligat să probeze notificarea prealabilă. În cererea introductivă a creditorului trebuie să se indice:
  • denumirea/numele şi prenumele creditorului şi ale debitorului, sediul/adresa, alte date de identificare ale acestora, confirmate prin extrasul din registrul public corespunzător; valoarea creanţelor creditorului, mărimea dobânzilor şi a penalităţilor aferente;
  • temeiul creanţelor şi termenul executării lor;
  • menţiuni despre alte probe ce confirmă creanţa creditorului;
  • propunerea candidaturii la funcţia de administrator provizoriu pe perioada de observare a debitorului;
  • alte date, considerate de creditor ca fiind necesare pentru examinarea cererii.
La cererea introductivă a creditorului se anexează:
  • documentele ce adeveresc obligaţiile debitorului faţă de creditor, mărimea datoriilor la aceste obligaţii, temeiul intentării procesului de insolvabilitate, alte documente care justifică cererea creditorului;
  • dovada notificării prealabile a debitorului de către creditor;
  • copia de pe hotărârea irevocabilă a instanţei de judecată sau copia de pe hotărârea arbitrală irevocabilă, ori copia de pe hotărârea judecătorească irevocabilă privind recunoaşterea hotărârii judecătoreşti sau a hotărârii arbitrale străine, ori decizia (hotărârea) organului abilitat prin legea executorie în acel moment.
Instanţa de insolvabilitate este obligată să admită spre examinare cererea introductivă depusă de creditor cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă şi ale prezentei legi. În privința admiterii spre examinare a cererii introductive, instanţa de insolvabilitate adoptă imediat o încheiere, dar în cel mult trei zile de la data depunerii. Dacă, după admiterea cererii introductive spre examinare, se constată existenţa unei cereri introductive formulată de debitor şi/sau a unei sau mai multor cereri formulate de creditori împotriva aceluiaşi debitor nesoluţionate încă, instanţa de judecată va dispune din oficiu conexarea lor la instanţa de insolvabilitate care a pus prima pe rol cererea introductivă, cu examinarea acestora într-un singur dosar. În cazul în care prima cerere introductivă a fost admisă spre examinare într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, referitor la acelaşi debitor, vor fi conexate la dosarul în care a fost admisă prima cerere introductivă. În acest caz, măsurile de asigurare aplicate odată cu admiterea cererilor introductive în dosarele care se conexează se anulează de drept şi nu produc efecte, în afară de măsurile de asigurare aplicate prin încheierea de admitere a primei cereri introductive. Instanţa de insolvabilitate dispune punerea sub observaţie a debitorului prin desemnarea unui administrator provizoriu şi aplică măsuri de asigurare a creanţelor creditorilor. Dacă în cererea introductivă debitorul declară că se află în stare de insolvabilitate şi îşi exprimă intenţia de a lichida sau de a îşi restructura activitatea, instanţa de judecată va adopta, în cel mult 10 zile lucrătoare, cu citarea debitorului, o hotărâre de intentare a procesului de insolvabilitate fără drept de recurs, obligându-l, după caz, să prezinte un plan al procedurii de restructurare. În acest caz, prevederile art. 23–29 nu se aplică.