Legea insolvabilității spune că după ce primeşte cererea introductivă spre examinare, instanţa aplică măsurile necesare pentru a preveni modificarea stării în care se aflau bunurile debitorului în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate. Pe lângă măsurile de asigurare prevăzute de Codul de procedură civilă, instanţa de insolvabilitate aplică următoarele măsuri de asigurare:
  • numeşte un administrator provizoriu şi obligă debitorul ca în perioada de observaţie deciziile privind gestionarea patrimoniului să fie luate doar cu acordul prealabil al administratorului provizoriu;
  • la cererea motivată a creditorilor sau administratorului provizoriu ori din oficiu, dispune înlăturarea debitorului de la gestionarea patrimoniului;
  • pune sub sechestru bunurile debitorului şi corespondenţa lui comercială;
  • suspendă urmăririle individuale ale creditorilor şi executările silite asupra bunurilor debitorului, precum şi curgerea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor acestora contra debitorului;
  • pune sub interdicţie înstrăinarea de către debitor a bunurilor sale ori decide ca acestea să poată fi înstrăinate doar cu învoirea expresă a administratorului provizoriu.
Dacă măsurile de asigurare sunt insuficiente, instanţa de insolvabilitate poate dispune aducerea silită a debitorului spre audiere. Dacă debitorul nu este persoană fizică, aceste măsuri sunt aplicate reprezentanţilor lui. La cererea motivată a debitorului, instanţa de insolvabilitate poate să suspende, ca măsură de asigurare, curgerea dobânzilor, a majorărilor sau a penalităţilor de orice fel, sau a oricăror alte cheltuieli aferente creanţelor născute anterior perioadei de observaţie. Măsurile de asigurare acţionează până la data intentării procesului de insolvabilitate sau până la data respingerii cererii introductive, precum şi odată cu încheierea unei tranzacţii în modul stabilit de lege. Instanţa de insolvabilitate este în drept să ridice, la cerere, printr-o încheiere motivată, măsurile de asigurare aplicate, până la apariţia circumstanţelor nominalizate în modul stabilit de Codul de procedură civilă, cu excepţia instituirii administrării provizorii în perioada de observaţie a debitorului. Statutul şi competenţa administratorului provizoriu Dacă instanţa de insolvabilitate nu dispune altfel, în perioada de observaţie structurile de conducere ale debitorului nu pot emite decizii şi nu pot efectua operaţiuni şi plăţi fără acordul administratorului provizoriu, iar persoanele cu drept de reprezentare a debitorului nu pot încheia acte juridice fără participarea administratorului provizoriu. Creditorii care au înaintat cerere introductivă ori administratorul provizoriu pot adresa oricând instanţei de insolvabilitate o cerere pentru a i se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din patrimoniul acestuia sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate a întreprinderii şi/sau eschivarea acestuia de la executarea atribuţiilor sale. În baza cererii şi a condiţiilor indicate, instanţa de insolvabilitate este în drept să dispună, printr-o încheiere care poate fi atacată cu recurs de către debitor, ridicarea totală sau parţială a dreptului debitorului de a administra întreprinderea odată cu desemnarea unui administrator provizoriu, indicând şi condiţiile de exercitare a conducerii debitorului de către acesta. Din momentul înlăturării debitorului de la administrarea întreprinderii, atribuţiile de administrare şi de dispoziţie sunt cedate administratorului provizoriu sub supravegherea instanţei de insolvabilitate. Instanţa de insolvabilitate examinează, în cel mult 10 zile lucrătoare, cererea într-o şedinţă la care sunt citaţi administratorul provizoriu, creditorii care au înaintat cererea introductivă şi reprezentantul debitorului. Neprezentarea părţilor citate legal nu împiedică judecarea cererii. Principalele atribuţii şi drepturi ale administratorului provizoriu sunt:
  • întreprinderea de acţiuni pentru a se asigura păstrarea bunurilor debitorului şi integritatea lor;
  • examinarea situaţiei economice a debitorului şi întocmirea unui raport de verificare a existenţei temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate sau de respingere a cererii introductive;
  • supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
  • conducerea integrală, respectiv parţială, a activităţii debitorului în condiţiile prezentei legi, cu respectarea precizărilor stabilte expres de instanţa de insolvabilitate, şi în condiţiile de efectuare a plăţilor curente din contul patrimoniului debitorului;
  • sesizarea de urgenţă a instanţei de insolvabilitate în cazul în care constată că nu există bunuri în patrimoniul debitorului ori că acestea sînt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului de insolvabilitate;
  • verificarea creanţelor şi, după caz, formularea de contestaţii la ele, întocmirea tabelului preliminar al creanţelor;
  • încasarea creanţelor, urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din patrimoniul debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de admiterea cererii introductive spre examinare;
  • încheierea de tranzacţii, stingerea datoriilor, încetarea fidejusiunii, renunţarea la garanţiile reale cu condiţia confirmării de către instanţa de insolvabilitate;
  • primirea remuneraţiei şi recuperarea cheltuielilor, confirmate de instanţa de insolvabilitate, suportate de administratorul provizoriu în activitatea sa;
  • solicitarea şi primirea gratuită de la participanţii la proces, de la alte persoane, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, a informaţiilor şi explicaţiilor necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale, precum şi de la debitor a informaţiilor cu privire la veniturile lui şi la bunurile ce îi aparţin cu titlu de proprietate, inclusiv la bunurile ce se află în proprietate comună pe cote-părţi;
  • accesul în spaţiile de serviciu ale debitorului şi studierea documentelor care se află acolo;
  • adresarea către instanţa de insolvabilitate a solicitării de a dispune participarea organelor de drept la executarea atribuţiilor sale;
  • sesizarea instanţei de insolvabilitate în legătură cu orice problemă care cere soluţionare din partea ei.
Cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu îl stabileşte instanţa de insolvabilitate în mărime fixă, pentru fiecare lună de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar. Aceasta nu poate fi mai mică de coeficientul minim de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariilor de funcţie ale conducătorilor încadraţi în unităţile ce nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real la unităţile cu autonomie financiară. Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, administratorul provizoriu poate angaja specialişti. Numirea şi nivelul remuneraţiei lor se supun aprobării instanţei de insolvabilitate, cu excepţia cazurilor în care se stabileşte că remuneraţia se va face din contul administratorului provizoriu sau al creditorului care a depus cerere introductivă. Atribuţiile administratorului provizoriu încetează în momentul desemnării administratorului insolvabilităţii/lichidatorului de către instanţa de insolvabilitate sau al respingerii cererii introductive în lipsa temeiului de insolvabilitate.