În contractele CASCO, părțile nu vor mai putea prevedea și alte temeiuri de refuz integral sau parțial în achitarea despăgubirilor de asigurare, decât cele prevăzute de art.17 a Legii cu privire la asigurări. Acestă prevedere a fost exclusă din hotărârea explicativă a Curții Supreme de Justiței, care se referă la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei, în domeniul asigurărilor obligatorii şi facultative a transportului auto. Modificările au fost operate de către CSJ, după ce a fost au fost operate schimbări la Legea cu privire la asigurări, Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule și Codul de procedură civilă. Prin urmare, în hotărârea explicativă a CSJ se precizează că plata despăgubirilor este obligatorie pentru asigurători în cazul survenirii riscului asigurat și stabilirii vinovăției persoanei în comiterea accidentului rutier atât în contractele CASCO, cât şi în contractele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto. În acelaşi timp, legislatorul, prin prisma art. 17 alin. (1) din Legea nr. 407- XVI a stabilit temeiuri de refuz deplin sau parţial de a plăti despăgubirea de asigurare în asigurările de bunuri. În același timp, punctul 11 din Hotărârea CSJ a fost completat cu un nou aliniat, cu următorul conținut: ”Primele de asigurare de bază şi valoarea coeficienţilor de rectificare, aferenţi asigurării obligatorii de răspundere civilă auto internă şi externă, se stabilesc de către asigurători, în baza calculelor efectuate în conformitate cu metodologia unică, aprobată de autoritatea de supraveghere, care va stabili modul de calcul al primelor de asigurare de bază, tipurile de coeficienţi de rectificare şi modul de calcul al acestora, cota minimă şi cota maximă a cheltuielilor asigurătorului şi a marjei de profit, incluse în structura primei de asigurare, alte aspecte actuariale. Prima de asigurare, spre încasare de la asigurat, se calculează prin aplicarea la prima de asigurare de bază a coeficienţilor de rectificare şi a coeficientului bonus-malus.” Punctul 17 alin. (1) va avea următorul cuprins: ”Litigiile apărute între asigurător şi asigurat, precum şi între alte persoane, care ţin de exercitarea obligaţiilor de asigurare (CASCO şi asigurare obligatorie), se înaintează în oricare din sediile instanţei, în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului, iar împotriva unei organizaţii, în unul dintre sediile instanţei, în a cărei rază teritorială se află sediul persoanei juridice respective (art. 38 Codul de Procedură Civilă)”. Alin. (2) va avea următorul conţinut: ”Acţiunile în materie de asigurare se pot depune în oricare dintre sediile instanţei de la domiciliul asiguratului, de la locul aflării bunurilor sau de la locul accidentului (art. 39 alin. (13) Codul de Procedură Civilă)”. La fel, hotărârea a fost completată cu un nou punct. Acesta prevede că în cazul achitării despăgubirii prin virament, în contul bancar al unităţii de specialitate, în procesul evaluării pagubei, atunci când este necesară înlocuirea părţilor componente şi a pieselor, cuantumul despăgubirii de asigurare urmează a fi stabilit de asigurător, ţinând cont de următoarele:
  • pentru autovehicule cu o vechime de exploatare de până la trei ani şi un parcurs de până la 100.000 km, costul reparaţiei autovehiculului se stabileşte pe baza documentelor emise de către unitatea de specialitate, acceptată de părţi. În acest caz, la reparaţia autovehiculului se vor utiliza părţi componente şi piese originale noi;
  • pentru autovehicule cu o vechime de exploatare de patru ani şi mai mult şi/sau un parcurs mai mare de 100.000 km, costul reparaţiei autovehiculului se stabileşte pe baza documentelor emise de către unitatea de specialitate, acceptată de părţi. În acest caz, la reparaţia autovehiculului se vor utiliza părţi componente şi piese noi, fabricate în bază de licenţă (piese after market) sau originale, foste în folosinţă,care corespund cerinţelor tehnice şi de securitate rutieră. În cazul când părţile componente şi piesele nou fabricate, în bază de licenţă sau cele originale, foste în folosinţă, nu sunt disponibile pe piaţa autohtonă, paguba real suportată pentru autovehicule se va determina, conform preţului la părţile componente şi piesele originale noi.
În cazul în care despăgubirea de asigurare se solicită în numerar sau prin virament, în contul bancar al persoanei păgubite, indiferent de vechimea de exploatare a autovehiculului şi parcursul acestuia, cuantumul despăgubirii de asigurare se stabileşte, luând în calcul preţurile medii practicate de minimum trei unităţi de specialitate, acceptate de părţi pentru manopera şi pentru materialele aferente reparaţiei sau înlocuirii părţilor componente şi pieselor avariate. La fel, precum şi pentru părţi componente şi piese nou fabricate, în bază de licenţă sau originale, care au fost în folosinţă și corespund cerinţelor tehnice şi de securitate rutieră. În cazul când părţile componente şi piesele nou fabricate, în bază de licenţă sau cele originale care au fost în folosinţă, nu sunt disponibile pe piaţa autohtonă, paguba real suportată pentru autovehicule se va determina, ţinând cont de dispoziţiile alin. (8) al art. 23 din Legea nr. 414-XVI. Actele de evaluare a despăgubirii de asigurare, întocmite fără respectarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 414-XVI, nu pot servi drept temei pentru achitarea despăgubirii de asigurare.