Libertatea de exprimare și independența mass-mediei sunt elemente de bază ce asigură respectarea democrației și a statului de drept. Totuși, goana după informații senzaționale și dorința de a publica primul știrea uneori joacă festa instituțiilor de presă, iar în anumite cazuri sunt aduse prejudicii imaginii persoanelor sau instituțiilor vizate. Dacă în informația difuzată sunt date eronate, cine trebuie să demonstreze aceasta? De exemplu în Statele Unite ale Americii decizia Curții Supreme în dosarul New York Times Co v. Sullivan este un punct de reper pentru asemenea cazuri. Aceasta este una dintre deciziile care susține libertatea presei, datorită faptului că a stabilit standardele minime ce clasifică un articol despre oficialii publici drept calomnie. În data de 29 martie 1960, The New York Times a publicat un articol plătit ”Observați vocile lor în creștere” / ”Heed their rising voices”, comandat de către Comitetul pentru apărarea lui Martin Luther King și lupta pentru libertate în Sud. În articol, Comitetul solicita fonduri pentru apărarea lui Martin Luther King Jr. ca urmare a acuzațiilor aduse acestuia de statul Alabama și prezenta situația creată în regiune în urma mișcărilor pentru libertate. Articolul se referea la mai multe acțiuni întreprinse, inclusiv de către ofițerii de poliție, prin care erau încălcate drepturile civile ale protestatarilor. Majoritatea informației corespundea adevărului însă, totuși, unele date prezentate erau false. De exemplu, în articol se menționa că King a fost arestat, deja, de șapte ori, pe când în momentul publicării articolului acesta a fost reținut doar de cinci ori. Văzând articolul, comisarul pentru siguranța publică, L.B. Sullivan, chiar dacă nu era menționat direct în material, a decis că îi este ponegrită imaginea sa în calitate de conducător al departamentului de poliție vizat. El a expediat redacției o cerere de publicare a reacției sale la materialul apărut. Însă, juriștii The New York Times i-au expediat înapoi o scrisoare prin care își arătau nedumerirea față de cerințele înaintate și cereau să li se explice cum anume i-a fost prejudiciată imaginea. Sullivan nu a răspuns scrisorii, iar câteva zile mai târziu a dat în judecată publicația. Prima instanță, dar și Curtea Supremă din Alabama i-a dat câștig de cauză lui Sullivan și dispus achitarea despăgubirilor în sumă de 500 de mii de dolari. Ulterior, The New York Times a publicat o reacție la articol difuzat. Aceasta a fost la cererea guvernatorului statului, John Patterson, care a pretins că publicația i-a adus învinuiri cu abateri grave și a difuzat date incorecte. Publicația a explicat că a considerat că articolul îl vizează direct pe guvernator, în calitatea sa de conducător al statului, și din acest motiv a publicat reacția. De asemenea, The New York Times a explicat că nu înțelege cum anume informația publicată atentează la imaginea șefului departamentului de poliție. Cazul a ajuns la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii, care a decis, în unanimitate, în favoarea publicației. Curtea a specificat că publicațiile de știri nu pot fi atacate în judecată pentru calomnie de către funcționarii publici, cu excepția cazurilor când reclamantul poate să dovedească intenția rea a publicației sau neglijența acesteia. Instanța a mai concluzionat că prevederile Constituției SUA protejează publicațiile chiar și atunci când difuzează stiri false, cu excepția cazurilor dacă articolul a fost publicat cunoscând că informația este falsă. De asemenea, s-a stabilit că legislația aplicată în Alabama este neconstituțională, pentru că nu oferă garanțiile necesare pentru libertatea de exprimare și pentru presă, așa cum prevede Constituția Statelor Unite ale Americii. O asemenea decizie a fost luată pentru prima dată în SUA și a permis publicațiilor să raporteze mai ușor despre haosul general creat în aceea perioadă, dar și despre abuzurile poliției. Standardul stabilit prin această decizie presupune că reclamantul, într-un caz de defăimare, dacă este funcționar public sau oficial de demnitate publică, trebuie să demonstreze că instituția mass-media cunoaștea despre faptul că articolul conține date false sau că a neglijat adevărul. Acest standard nu se aplică asupra altor persoanelor individuale. În fața Curții Supreme a Statelor Unite ale Americii, poziția publicației The New York Times a fost prezentată de către avocatul Herbert Wechsler. Înainte de această decizie au fost înregistrate acțiuni în valoare totală de peste 300 de milioane de dolari din partea statelor din sudul SUA împotriva instituțiilor mass-media. Totuși, regula potrivit căreia reclamantul acțiunilor de defăimare trebuie să demonstreze neadevărul și nu pârâtul trebuie să demonstreze adevărul informației publicate nu este o normă internațională. Aceasta practică a fost respinsă de către mai multe state, inclusiv de către Canada, Marea Britanie, Australia.