SRL ”Coca Cola Îmbuteliere Chișinău” a fost invinuită că a difuzat pe Facebook informaţie publicitară despre produsele comercializate sub marca ”Coca-Cola”, cu încălcarea prevederilor Legii cu privire la publicitate. Mai exact, Consiliul Concurenței a stabilit că a fost difuzat un spot publicitar video cu durata de 20 secunde, în care ”o persoană de sex masculin stă aşezată într-un fotoliu, iar o persoană de sex feminin se apropie de aceasta în timp ce îşi scoate fundiţa din păr şi îi acoperă ochii cu această fundiţă din păr. În spot se vizualizează următorul text: ”Fetele poartă fundiţe din mătase”; ”Femeile ştiu să se joace cu ele”; ”Schwappes face diferenţa dintre femei şi fete din 1783”. Consiliul Concurenţei a considerat că în aşa mod au fost ignorate prevederile art. 7 lit. b), d), art. 8 alin. (11) lit. a) şi art. 11/1 al. (1) lit.a), b), alin.(2) din Legea cu privire la publicitate şi art. 8 alin. (2) din Legea cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Prin urmare, agentul constatator a expediat materialele cauzei spre examinare, în Judecătoria Chișinău, fiind propusă aplicarea unei sancţiuni în privinţa SRL ”Coca-Cola îmbuteliere Chişinău” sub formă de amendă în mărime de 240 de unități convenționale, adică 12.000 de lei. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, procesul-verbal a fost declarat nul, cu încetarea procesului contravenţional pe motivul nulităţii procesului verbal. Nefiind de acord, Consiliul Concurenței a declarat recurs prin care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, cu dispunerea rejudecării cauzei în prima instanță. În motivarea recursului se precizează că instanţa de judecată nu a luat în considerare prevederile art. 32 alin. (1) şi (3) din Legea cu privire la publicitate, potrivit cărora: ”(1) Furnizorul de publicitate poartă răspundere pentru încălcarea legislaţiei cu privire la publicitate în partea ce se referă la conţinutul informaţiei prezentate pentru producerea publicităţii. (3) Difuzorul de publicitate poartă răspundere pentru încălcarea legislaţiei cu privire la publicitate în partea ce se referă la timpul, locul şi mijloacele de difuzare a publicităţii”. La fel, a mai indicat că instanţa s-a referit doar la calitatea de difuzor a întreprinderii ”Coca Cola îmbuteliere” SRL, invocând lipsa informaţiilor despre locul aflării serverului www.facebook.com. Totuși, în motivare se mai spune că SRL ”Coca Cola Îmbuteliere” mai este şi furnizor de publicitate, care poartă răspundere de conţinutul informaţiei publicitare prezentate pentru difuzare, iar instanţa a evitat să se expună asupra acestui aspect. Curtea de Apel Chișinău a precizat că soluția adoptată de prima instanță este eronată, deoarece instanța nu a luat în considerare că data comiterii faptei contravenţionale este indicată expres în pct. 4 al Procesului-verbal cu privire la contravenţie, precum şi în Procesul-verbal de cercetare la faţa locului. Totodată, instanța de recurs a apreciat critic poziția instanței precum că procesul verbal nu conține date cu privire la locul săvârșirii faptei contravenționale, motivând că pagina web nu are o existenţă fizică materială şi nu poate fi considerată drept loc al comiterii faptei, or publicitatea sexistă a fost difuzată pe pagina web www.facebook.com. Fapta de prezentare şi difuzare a informaţiei publicitare pe reţeaua de internet, comportă un anumit specific în privinţa identificării locului. Astfel, în primul rând se identifică locul virtual, apoi locul teritorial. Astfel, prin loc virtual se înțelege pagina web unde sunt vizualizate informaţiile publicitare. Pagina web (locul virtual) este identificabilă, are o adresă electronică, în speţă, www.facebook.com şi poate fi accesată (vizitată) în orice timp, din orice loc. Ce ține de locul teritorial, instanța de recurs a precizat că dat fiind faptul că reţeaua de internet nu are un sediu teritorial în vreun stat şi este disponibilă la nivel mondial (însă în interesele unei persoane concrete), urmează a fi stabilit locul teritorial al unui stat concret. Locul teritorial este sediul juridic al întreprinderii care este sursa sau obiectul informaţiei publicitare, în interesele căreia este difuzată publicitatea şi, respectiv, care a prezentat informaţia publicitară. Instanța a mai precizat că pentru cazurile de examinare a legalităţii publicităţii prin internet, importanţă are locul aflării obiectului căruia i se face publicitate (întreprindere, serviciu, bun) şi unde nemijlocit se produc efectele publicităţii. Invocarea locului aflării serverului nu este un argument plauzibil, or statul în care se află serverul (dacă acesta nu este Republica Moldova) nu are nicio tangenţă cu activitatea unei întreprinderi din Republica Moldova. Mai mult decât atât, art. 111 din Legea cu privire la publicitate are scopul de a proteja consumatorii de publicitate din Republica Moldova de publicitatea sexistă, iar odată ce această publicitate este accesibilă în Republica Moldova - contravine prevederilor legale. Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a admis recursul depus de Consiliul Concurenței și a remis cauza pentru reexaminare în prima instanță.