Entitățile raportoare nu vor mai raporta toate tranzacțiile suspecte. Autoritățile au elaborat și au prezentat pentru consultări publice proiectul Metodologiei privind identificarea activităţilor şi tranzacţiilor suspecte. Conform proiectului, evaluarea gradului de expunere aferent riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului reprezintă abordarea sistematică a principalelor categorii de risc în acest domeniu. Prin urmare, entitatea raportoare va compila activitatea clientului prin prisma următoarelor riscuri:
  • riscul geografic – la stabilirea riscurilor asociate jurisdicțiilor şi zonelor geografice entităţile raportoare vor ţine cont de:
- zona/jurisdicţia în care clientul sau beneficiarul efectiv este înregistrat; - zona/jurisdicţia unde clientul sau beneficiarul efectiv activează; - zona/jurisdicţia cu care clientul sau beneficiarul efectiv are relaţii de afaceri.
  • riscul de client – persoane reprezentate prin împuterniciți, persoane expuse politic, persoane ce efectuează tranzacţii aparent lipsite de sens economic;
  • riscul de produs – expunerea unui produs economico-financiar riscului de spălarea de bani sau de finanţare a terorismului.
  • riscul de tranzacţii – sensibilitatea unor operaţiuni determinate de factori interni sau externi sau operaţiuni pentru care se foloseşte cu preponderenţă numerarul, operaţiuni repetate cu sume sub limita de raportare.
Aceste riscuri nu poartă un caracter limitativ, ele pot fi diferențiate şi printr-o abordare prudenţială în funcţie de specificul de activitate a clientului. Pentru efectuarea unei evaluări adecvate a riscurilor şi vulnerabilităţilor faţă de acţiunile de spălare a banilor şi finanţare a terorismului pot fi utilizate diferite surse de informaţie: naţionale, internaţionale, publice, private. Metodologia mai prevede că entitatea raportoare evaluează riscurile bazându-se pe experienţa proprie privind diferiţi indicatori cu privire la clienţi şi probabilitatea de apariţie a acestor riscuri (caracteristicile clientului, tipurile de tranzacţii, ţările de interes). Indicatori cu privire la clienţi se utilizează pentru crearea sistemelor automatizate de control a metodologiei şi procedurilor de raportare corespunzătoare. Evaluarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului presupune implementarea de către entitatea raportoare a cel puţin următoarelor acțiuni:
  • elaborarea regulilor privind cunoaşterea clientului;
  • monitorizarea continuă a relaţiei de afaceri cu clientul şi a activităţilor, tranzacţiilor acestuia;
  • raportarea activităţilor sau tranzacţiilor suspecte;
  • instruirea continuă a angajaţilor.
Autorii proiectului susțin că sistemul autohton de raportare a activităților şi tranzacțiilor suspecte este caracterizat de un număr foarte mare de tranzacții raportate în adresa Serviciului Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor. În majoritatea cazurilor, analiza financiară a acestor tranzacții nu poate justifica realitatea spălării banilor sau finanțării terorismului în conformitate cu abordarea bazată pe risc, ca rezultat al calității slabe a rapoartelor prezentate de către entităţile raportoare. Unul dintre motive este faptul că regimul de raportare existent prevede raportarea obligatorie a tranzacțiilor fără o evaluare şi o analiză amplă a tranzacţiei, fapt ce ar scoate în evidenţă existenţa reală a caracterului de suspiciune a tranzacţiilor.