În hotărârea în cauza Correia de Matos împotriva Portugaliei, Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului, cu nouă voturi la opt, a constatat că nu a fost încălcat art. 6 § 1 și § 3 (c) din Convenția europeană a drepturilor omului, scrie legal-land.ro. Cauza se referă la procedura penală declanșată împotriva reclamantului, avocat, pentru insultarea unui judecător și faptul că nu i s-a permis să se apere singur în cadrul acestei proceduri, instanțele naționale cerându-i să fie reprezentat de un avocat. Situația de fapt La data de 28 februarie 2008, în timpul unei audieri în cadrul unui proces civil, la care Correia de Matos (reclamantul) participa în calitate de avocat, acesta a criticat deciziile luate de judecătorul cauzei. Judecătorul respectiv a depus o plângere la parchet pe motiv că a fost insultat. La 7 septembrie 2010, Tribunalul districtual a dispus deschiderea procedurii adversariale, dar a considerat că reclamantul nu avea dreptul să se apere singur, fără asistența unui avocat. Reclamantul a contestat decizia de a nu i se permite să se apere singur în procesul penal. Contestația a fost respinsă. Curtea de Apel nu i-a comunicat decizia întrucât acest lucru nu a fost solicitat conform Codului de procedură penală. Reclamantul a solicitat de mai multe ori ca audierea în fața judecătorului de instrucție să fie amânată, susținând că decizia Curții de Apel nu i-a fost comunicată. Judecătorul de instrucție a refuzat ultima cerere de amânare, constatând că Curtea de Apel pronunțase deja o hotărâre definitivă privind cererea reclamantului de a se apăra singur. Judecătorul de instrucție a confirmat acuzațiile și a trimis cauza la instanța penală din Baixo-Vouga. Printr-o hotărâre din 12 decembrie 2013, reclamantul a fost condamnat. Apelul său împotriva acestei hotărâri a fost respins pe motiv că nu a fost semnat de avocat. Reclamantul, a formulat recurs împotriva acestei decizii, care a fost respins pentru aceleași motive. Invocând articolul 6 § 3 (c) din Convenția europeană a drepturilor omului, reclamantul s-a plâns de refuzul instanțelor interne de a-i permite să se apere singur în cadrul procesului penal, acestea cerându-i să fie reprezentat de un avocat. Aprecierea CEDO Curtea a observat că decizia instanțelor portugheze de a impune reclamantului să fie reprezentat de avocat a fost rezultatul unei legislații cuprinzătoare menită să protejeze persoanele acuzate prin asigurarea unei apărări eficiente în cazurile în care ar fi fost posibilă o pedeapsă privativă de libertate. Scopul esențial al reglementării portugheze de reprezentare juridică obligatorie în cadrul procedurilor penale este de a asigura buna administrare a justiției și un proces echitabil, respectând dreptul acuzatului la egalitatea armelor. În ceea ce privește corectitudinea generală a procesului, Curtea nu a identificat niciun motiv convingător pentru a se îndoi de faptul că apărarea reclamantului de către avocatul numit de instanță a fost efectuată în mod corespunzător sau să considere că desfășurarea procedurii in fața instanțelor naționale a fost inechitabilă.