Autor: Sergiu Bozianu, expert în protecția datelor cu caracter personal Camerele video de bord la mașină sunt niște dispozitive electronice care sunt destinate pentru înregistrarea video a șofatului conducătorului auto precum și a acțiunilor celorlalți conducători ce se află în trafic. Utilizarea camerelor video de bord este justificată de către conducătorii auto prin documentarea unor eventuale accidente ale circulației rutiere, pentru ca, ulterior, să fie utilizate în calitate de mijloace de probă pentru dovedirea vinovății sau nevinovăției acestuia. De regulă, camerele video de bord sunt montate în interiorul habitaclului mijlocului de transport, fiind îndreptate spre direcția în care înaintează automobilul. În multe situații, conducătorii auto montează câte 2-3 camere video care filmează atât ceea ce se petrece în fața automobilului cât și în spate sau lateral. Suplimentar, acestea sunt dotate cu posibilitatea tehnică de a înregistra audio. S-ar părea că aceste dispozitive video ne asigură atunci când șofăm. Totuși, trebuie să recunoaștem că aceste dispozitive nu sunt atât de prietenoase cum ar părea la prima vedere, or, acestea captează imagini video ale unor accidente rutiere sau agresiuni în trafic de rând cu alte aspecte ale vieții private ale persoanelor fizice – conducători auto, pietoni sau a altor persoane care nimeresc în vizorul acestora.  De reținut că înregistrările video efectuate cu camerele video de bord prin definiție nu reprezintă mijloace de probă în cadrul unui litigiu civil sau în cazul unui proces contravențional sau penal. Așadar, de fiecare dată când astfel de înregistrări vor fi prezentate în calitate de probă, în fiecare caz individual, luând în calcul elementele faptice raportate la norma legală (modul și procedura dobândirii probelor și mijloacelor probatorii) se va decide de către persoana responsabilă de administrarea și aprecierea probelor asupra posibilității recunoașterii acestora în calitate de probă.  Faptul că te afli pe drum public nu îți permite să înregistrezi alte persoane fără consimțământul acestora sau fără a avea un temei legal la baza efectuării unor astfel de înregistrări. De reținut că, cu ajutorul video-registratorului auto, sunt captate imagini video ale pietonilor, conducătorilor auto, ale automobilelor acestora, plăcuțele de înmatriculare etc. În acest context, aceste informații, potrivit Legii privind protecția datelor cu caracter personal, reprezintă date cu caracter personal, deoarece acestea pot duce la identificarea persoanelor fizice vizate. Așadar, colectarea unor astfel de date poate avea loc cu consimțământul persoanei vizate sau în baza unui interes legitim urmărit (în cazul unor accidente rutiere, agresiuni, fapte antisociale etc. care sunt săvârșite în flagrant). Camerele video de bord sunt destinate captării imaginilor video care reprezintă date cu caracter personal. Chiar dacă aceste dispozitive video sunt montate în habitaclul automobilului față de care dispune dreptul de proprietate sau de posesie, acțiunea de colectare a imaginilor video se desfășoară în afara acestui spațiu privat, fapt care denotă că această situație nu se referă la excepțiile prevăzute la art. 2 alin. (4) lit. a) din Legea privind protecția datelor cu caracter personal. Așadar, oricare conducător auto care deține camerele video de bord se consideră a fi operator de date cu caracter personal, deoarece el captează imagini video ale altor persoane.   Referitor la camerele video de bord, aparent există obligația ca acestea să fie înregistrate la Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal. Totodată, Registrul de evidență a operatorilor de date cu caracter personal care poate fi accesat aici nu conține nici un operator de date cu caracter personal care ar fi înregistrat un astfel de sistem de evidență. Care sunt riscurile pentru viața privată ? Nu trebuie să fii agent secret pentru ca să știi totul despre o anumită persoană, este suficient să dispui de acces la camera video de bord a conducătorului auto. Așadar, pentru a cunoaște adresa de domiciliu, postul de muncă, locurile preferate de agrement sau dacă persoana este infidelă, toate acestea le poți afla dacă obții acces la cardul de memorie a camerei video. Aceesul poate fi obținut ușor atunci când te alimentezi la benzinărie, când lași automobilul fără supraveghere la spălătorie sau la un service auto. Mai periculos este că că evoluția tehnologică a redus esențial costurile acestor dispozitive, care în ultima perioadă de timp sunt înzestrate inclusiv cu tehnologia wireless (bluetooth sau wi-fi). Astfel, utilizând aceleași procedee (benzinărie, spălătorie sau service auto) registratorul auto poate fi legat (autorizat) de un alt dispozitiv cum ar fi telefonul mobil sau laptop și din acel moment poți accesa, vizualiza sau copia imaginile video de la distanță de 5-7 metri, fără a fi necesar să pătrunzi în automobil. Astfel, camera video de bord poate servi pe o perioadă nedeterminată de timp drept mijloc de interceptare. Camera video de bord poate fi utilizată, de către alte persoane, pentru a face filaj (urmărire). Astfel, pentru a efectua măsuri speciale de investigație ce se referă la captarea de imagini video ascunsă, nu mai e nevoie de aparataj sofisticat și costisitor, ai nevoie de o cameră video de bord care poate costa și 500 lei, pe care o montezi în automobil și conduci după persoana interesată.  Un alt aspect se referă la situația când automobilul înzestrată cu o cameră video de bord este lăsat parcat într-o anumită locație cum ar fi în preajma unui restaurant pentru a putea supraveghea video un anumit eveniment sau faptă.  O altă situație ar putea avea loc atunci când urcăm la cineva în automobil pentru a purta o discuție confidențială legată de afaceri sau de anumite aspecte intime. Camera video de bord ar putea înregistra nu doar video, dar și audio, fapt care are reduce la zero aspectul de confidențialitate și ar putea fi utilizate în scop de șantaj.  Un alt aspect mai rar întâlnit ar fi înlocuirea cardului de memorie din camera video de bord cu un alt dispozitiv de stocare, pe care din timp să fie înregistrată o anumită conduită sau traseu, unde ar putea fi săvîrșită o infracțiune, iar ulterior, aceste secvențe video să fie utilizate pentru învinuirea la comiterea unei fapte culpabile.  Cel mai grav este că habitaclul automobilului, în raționamentele CtEDO, se asimilează cu principiul inviolabilității domiciliului, ceea ce ar însemna, că practic este imposibilă contracararea efectivă a unor astfel de practici, or, comercializarea și utilizarea unor astfel de dispozitive nu este interzisă. Ba mai mult, este utilizată pe larg de către conducătorii auto.  De menționat și faptul că aceste dispozitive sunt specifice mai mult pentru țările CSI, China etc., fenomen practic nerăspândit sau chiar interzis în anumite situații în țările Uniunii Europene. Conchidem că indiferent de faptul trebuie sau nu înregistrate aceste mijloace video la Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, cert este faptul că în prezent acestea nu sunt interzise spre utilizare. În acest context, de menționat și faptul că a fost elaborat proiectul de lege privind regimul mijloacelor video, potrivit căruia această legea nu se va extinde asupra video-registratoarelor auto. În concluzia celor relatate, urmează să apreciem dacă suntem gata să cedăm și în cazul camerelor video de bord anumite aspecte ale vieții private.   Un ghid privind modul de utilizare al dispozitivelor poate fi accesat aici.