Un dosar, în care a fost dată în judecată o bancă pentru includerea unor clauze abuzive în contractul de credit, a ajuns să fie trimis de Curtea Supremă de Justiție de câteva ori la rejudecare. Ultimul motiv este că un judecător din instanța de apel a participat repetat la examinarea cauzei. Este vorba despre o acțiune în instanță, depusă de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi un petiționar, în care reclamanții au invocat că BC ”Moldindconbank” SA au inclus clauze abuzive în contractele de credit, încheiate cu persoanele fizice. Reclamanții au cerut declararea nulităţii clauzelor contractuale abuzive, excluderea unor astfel de clauze din contractele cu acelaşi obiect încheiate cu consumatorii şi interzicerea includerii unor asemenea clauze în contractele cu acelaşi obiect, care vor fi încheiate pe viitor cu consumatorii. În cerere se spune că în urma unei petiții depuse a fost inițiat un control la bancă. În urma acestor acțiuni, a fost întocmit un act de constatare a unor asemenea clauze. Mai exact, punctul 4 alin. (6) atestă că banca este în drept fără preaviz, iar debitorul exprimă acordul cert şi irevocabil de a modifica în mod unilateral mărimea dobânzii în funcţie de creşterea ratei la depozitele atrase în lei moldoveneşti a persoanelor fizice. În opinia reclamanților, clauza elucidată sub aspectul modificării dobânzii flotante fără preaviz este în contradicţie cu prevederile art. 1237 alin. (4) din Codul civil, care atestă expres obligaţia creditorului de a anunţa în scris debitorul despre modificarea mărimii dobânzii cu cel puţin 10 zile înainte de modificare. Aceștia au invocat și prevederile art. 1237 alin. (3) din Codul civil, care spun că se permite modificarea unilaterală a dobânzii doar în funcţie de anumiţi factori exteriori, de natură obiectivă, independenţi de voinţa băncii, cum ar fi: modificarea ratei de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, ratei inflaţiei, evoluţia pieţei. Clauza contractuală contestată atestă, însă, drept motiv un factor subiectiv - creşterea ratei la depozitele atrase în lei moldoveneşti ale persoanelor fizice. La fel, în motivare se mai precizează că pentru a proteja interesele părţii contractului de adeziune, legiuitorul a prevăzut dreptul debitorului la rezilierea contractului ca urmare a modificării dobânzii flotante (art. 1242 alin. (3) din Codul civil). Faptul că debitorul îşi exprimă acordul cert şi irevocabil este inechitabil, întrucât această menţiune lezează dreptul debitorului consumator, prevăzut de legislaţie, la reziliere (unde termenul de reziliere curge de la primirea notificării despre modificarea dobânzii). De asemenea, reclamanții consideră că, clauza contractuală contestată favorizează banca (creditor), ceea ce este în dezavantajul consumatorului (debitor). Prin urmare, se atestă un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor contractante. La fel, au menţionat că enumerarea plăţilor prevăzute în pct. 5 al contractului nu asigură o prezentare clară a obligaţiilor consumatorului, iar conform art. 4 alin.(2) din Legea privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, orice contract încheiat între comerciant şi consumator va cuprinde clauzele contractuale clare, univoce, a căror înţelegere nu necesită cunoştinţe speciale. În opinia reclamanţilor, expunerea ”alte comisioane sau alte datorii” din pct. 5 alin. (1) subpct. 8 şi 11 al contractului nu asigură o informare completă referitoare la serviciul datoriei pe credit, fapt ce lezează dreptul consumatorului la informare.  Reclamanţii mai consideră că menţiunea în pct. 6 alin. (7) al contractului ”debitorul are dreptul a anula prezentul contract, dar numai după rambursarea sumelor scadente”, vine în contradicţie cu normele civile în vigoare. Și asta pentru că termenul ”a anula” presupune declararea nulă, nulitatea contractului, iar reieşind din prevederile art. 216-220 din Codul civil, nulitatea actului juridic poate fi invocată indiferent de rambursarea sumei. Prin urmare, limitarea dreptului debitorului la anularea totală sau parţială a contractului nu poate fi condiţionată de rambursarea sumelor scadente. Reclamanții au solicitat declararea nulităţii clauzelor abuzive în partea ce ţine de alte comisioane sau alte datorii, dar și cele care se referă la limitarea de a anula contractul de linie de credit, obligarea pârâtului de a exclude asemenea clauze încheiate cu alţi consumatori şi interzicerea includerii unor asemenea clauze în contractele cu acelaşi obiect care vor fi încheiate pe viitor cu consumatorii. Prin hotărârea Judecătoriei Centru acțiunea a fost admisă. A fost recunoscută nulitatea clauzelor contractuale stabilite  în partea ce ţine de alte comisioane sau alte datorii, dar și clauzele în privința anulării contractului. La fel, banca a fost obligată să excludă astfel de clauze din contractele cu acelaşi obiect încheiate şi alţi consumatori și i-a fost interzis să includă asemenea clauze contractuale în contractele care vor fi încheiate în viitor cu consumatorii.  Prin decizia Curţii de Apel Chişinău a fost admis apelul declarat de bancă, a fost casată hotărârea primei instanţe şi a fost emisă o nouă decizie sub formă de încheiere, prin care procesul a fost încetat în legătură cu depunerea acţiunii de o instituție ce nu dispunea de acest drept. Ulterior, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie au fost admise recursurile declarate de petiționar şi Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor, a fost casată decizia instanţei de apel şi a fost restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecată. În urma rejudecării, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul băncii, a fost casată integral hotărârea primei instanţe şi a fost emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii. Curtea Supremă de Justiţie a admis recursurile petiționarului și Agenției și cauza a fost trimisă, din nou, la rejudecare. Curtea de Apel Chişinău a respins apelul declarat de bancă şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei de fond. Banca a declarat recurs, în care a invocat că instanţele au încălcat normele de drept material aplicabile raportului juridic dintre părţi, prin aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată. La fel, a invocat că instanţele de judecată nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond. În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a ajuns la concluzia că dosarul trebuie remis la rejudecare. Motivul a fost, însă, că un judecător de la Curtea de Apel Chișinău a participat repetat la examinarea cauzei. Prin urmare, CSJ a precizat că magistratul care, în cursul examinării pricinii, şi-a expus opinia asupra pricinii care se judecă în ordine de apel, nu mai poate participa la judecarea cauzei în apel sau recurs. Instanţa de recurs consideră că participarea repetată a judecătorului la examinarea cauzei, ridică chestiuni pe marginea echităţii procedurii civile în aspectul imparţialităţii tribunalului competent. Instanţa de recurs a precizat că satisfacerea exigenţei independenţei şi imparţialităţii tribunalului este o condiţie de bază în asigurarea dreptului individului la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar în cazul existenţei unor împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea şi nepărtinirea judecătorului, acesta urmează a fi recuzat pentru a nu condiţiona o eventuală prejudiciere a intereselor justiţiei. Prin urmare, cauza a fost restituită spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, într-un alt complet de judecată.