Un avocat, care reprezintă o persoană amendată pentru că ar fi fost în stare de ebrietate în timp ce conducea, a cerut controlul constituționalității textului ”stare de ebrietate produsă de alcool ce depășește gradul maxim admisibil stabilit de lege”, din art. 233 (1) din Codul contravențional, prin prisma art. 22, 23 (2) din Constituție. La baza sesizării este un dosar aflat pe rolul instanței, în care un agent constatator a întocmit un proces-verbal contravențional unui conducător auto, pentru că ar fi condus ”în stare de ebrietate produsă de alcool ce depășește gradul maxim admisibil stabilit de lege, conform rezultatelor Drager 0,19mg/”. Decizia agentului constatator a fost remisă în judecată. În sesizare se precizează că dispozițiile Codului contravențional sunt contrare prevederilor stabilite de Constituție, care spune că ”Nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos” și ”Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toare legile și alte acte normative”. Autorul sesizării mai menționează că dispozițiile art. 233 (1) din Codul contravențional nu sunt suficient de clare și previzibile în așa mod încât subiecții, cărora li se adresează, să-și poată adapta comportamentul pentru respectarea legii. Totodată, modul în care sunt formulate dispozițiile contestate pot duce la aplicarea arbitrară a acestora.  Mai mult, autorul pune accent pe caracterul imprecis și neclar al acesteia, atunci când este vorba de aplicarea normei asupra calificării datelor obținute cu ajutorul aparatului Drager, privind concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,19 mg/l. Respectiv, formularea neclară a dispozițiilor contestate pot duce la aplicarea arbitrară a acestora. Referitor la caracterul neclar al noțiunii ”gradul maxim admisibil”, atât Codul contravențional cât și Codul penal nu oferă o definire clară a noțiunii de ”grad maxim admisibil al strării de ebrietate produsă de alcool”. Potrivit prevederilor art. 134/12 (2) din Codul penal, indicele de 0,19 mg/l se încadrează în limitele 0,15-0,3 mg/l și trebuie calificat ca ”stare de ebrietate cu grad minim”. La fel, nu este clar cum anume, din interpretarea prevederilor legii, s-ar deduce că indicele de 0,15 mg/l concentrație de vapori în aerul expirat ar constitui acel ”grad maxim admisibil” al stării de ebrietate produs de alcool, din moment ce legea nu reglementează acest aspect.