Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre de neconstituționalitate privind pensia pentru limită de vârstă. Prevederile legii limitau dreptul la acordarea pensiei pentru cetățenii care, deși au muncit în Republica Moldova, sunt lipsiți de aceasta din simplul motiv că nu-și au domiciliul în Republica Moldova. Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre privind constituționalitatea textelor: ”domiciliată în Republica Moldova" din articolul 2 alin.(1) și ”asiguratului care își stabilește domiciliul în străinătate nu i se acordă drept la pensie conform prezentei legi" din articolul 36 alin. (1) din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii. Excepția de neconstituționalitate care a stat la baza acestei cauze a fost ridicată de către avocatul Petru Coșleț, într-un proces pendinte la Curtea de Apel Chișinău. Potrivit apărătorului, prevederile menționate încalcă dreptul la pensie al persoanelor asigurate care își stabilesc domiciliul în străinătate. Curtea a analizat această excepție prin prisma articolelor 46, 47 coroborate cu articolul 16 din Constituție: dreptul de proprietate, dreptul la protecția socială și egalitatea cetățenilor. Prin urmare, Curtea a observat că articolul 46 alin. (1) din Constituție stabilește că dreptul de proprietate privată și creanțele asupra statului sunt garantate, iar articolul 47 alin. (2) din Constituție le garantează cetățenilor dreptul la asigurare în caz de: șomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență, în urma unor împrejurări independente de voința lor. Aceste două drepturi nu trebuie asigurate fiecare în mod diferit, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, în cazul persoanelor aflate în situații similare în mod relevant. Curtea a reținut că articolele 2 alin.(1) și 36 alin. (1) din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii face dependentă plata pensiei de locul de domiciliu al persoanelor, fapt care poate conduce la situații în care anumite persoane care au muncit în Republica Moldova și care au contribuit la sistemul de asigurări sociale prin plățile lor sunt private de aceasta în întregime, din simplul motiv că nu își mai au domiciliul în Republica Moldova. La fel, magistrații au constatat că Parlamentul și Guvernul nu au avansat nicio justificare pentru privarea acestei categorii de persoane de dreptul lor la pensie, doar pentru că își au domiciliul în afara țării. Totuși, Casa Națională de Asigurări Sociale a adus ca explicație posibilitatea apariției unor deficiențe în depistarea plății concomitente a pensiei, în Republica Moldova și în alte țări cu care Republica Moldova nu are ratificate acorduri bilaterale privind asigurările sociale. Curtea a reținut că autoritățile menționate nu au prezentat motive relevante pentru a justifica tratamentul diferențiat în discuție. Incapacitatea instituțională a Casei Naționale de Asigurări Sociale nu poate constitui un motiv de privare a persoanelor de drepturile lor fundamentale. Prin urmare, Curtea a constatat că  tratamentul diferențiat al persoanelor care nu își au domiciliul în Republica Moldova, în comparație cu cele care își au domiciliul în Republica Moldova, în materie de plată a pensiilor, încalcă articolele 46 și 47, coroborate cu articolul 16 din Constituție.