Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea în cauza Mereuţa c. Moldovei, prin care Republica Moldova a fost condamnată pentru nepedepsirea agresorului care l-a atacat pe reclamant. În urma atacului acestuia i-a fost amputat un picior. Anchetatorii au eşuat să respecte termenele limită prevăzute de Codul de procedură penală pentru înaintarea învinuirii. La 29 iulie 2009 reclamantul îşi sărbătorea ziua de naştere cu un grup de prieteni lângă un lac, unde a fost atacat de către o persoană care era în stare de ebrietate şi avea la el o armă de vânătoare. Acesta era furios pe motiv că reclamantul şi prietenii săi l-ar fi agresat pe unchiul său. Agresorul l-a lovit pe unul din prietenii reclamantului cu ţeava de la armă şi a tras patru focuri în maşinile parcate în apropiere. Reclamantul a încercat să-l împiedice să tragă din armă, dar a fost împuşcat de la o distanţă de cinci metri în gamba piciorului drept. Reclamantul a repetat încercarea de a-l dezarma lucru ce a dus la încă două împuşcături de la o distanţă mică în gamba dreaptă. În urma atactului reclamantul a suferit leziuni grave, care au dus la amputarea piciorului deasupra genunchiului. La data de 31 iulie 2009 a fost iniţiată urmărirea penală împotriva agresorului fiind acuzat de huliganism cu folosirea armei de foc urmat de cauzarea unui prejudiciu considerabil sănătăţii. Ulterior, au fost audiaţi 24 de martori şi la 12 septembrie 2009 majoritatea acţiunilor de investigaţie au fost finalizate. Bărbatul a fost recunoscut în calitate de bănuit, şi la 29 decembrie 2009 i-a fost înaintată învinuirea. La începutul anului 2010 acesta a fost audiat în calitate de învinuit. El şi-a recunoscut vina, însă a refuzat să dea careva declaraţii. La 23 februarie 2010 cauza penală a fost remisă spre examinare de la Comisariatul Căuşeni la Comisariatul Anenii Noi. În perioada martie-decembrie 2010 poliţia din Anenii Noi a efectuat o nouă investigaţie a circumstanţelor cauzei şi iarăşi a efectuat toate măsurile de investigaţie. La sfârșitul anului 2010 cauza a fost remisă Procuraturii Anenii Noi pentru a fi expediată în instanţa de judecată. Atât reclamantul, cât şi reprezentantul său au fost informaţi despre finalizarea urmăririi penale, dar peste câteva zile procuratura a decis încetarea urmăririi penale, constatând că calitatea de bănuit nu poate fi menţinută mai mult de trei luni, în speţă calitatea de bănuit a fost menţinută pentru patru luni şi 17 zile, astfel învinuirea fiind ilegală. La data de 18 februarie 2011 la cererea reprezentantului reclamantului Procuratura Generală a decis anularea ordonanţei din 30 decembrie 2010 şi reluarea urmăririi penale pe motivul descoperirii unor circumstanţe noi. La data de 31 martie 2011 judecătoria Rîşcani a admis plângerea agresorului la ordonanţa din 18 februarie 2011, dispunând anularea acesteia. Reclamantul şi reprezentantul său nu au fost citaţi sau informaţi despre aceste proceduri. Astfel, în faţa Curţii reclamantul s-a plâns de ineficienţa investigaţiei a circumstanţelor maltratării sale. Curtea a constatat violarea Articolului 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, sub aspect procedural, notând că reclamantul a suferit leziuni considerabile urmare a atacului. Deşi speţa a fost relativ simplă, şi anume principalul suspect a fost identificat şi şi-a recunoscut vina, investigaţia penală a durat un an şi opt luni. Mai mult decât atât, ea s-a finalizat fără pedepsirea agresorului deoarece anchetatorii au eşuat să respecte termenele limită prevăzute de Codul de procedură penală pentru înaintarea invinuirii acestuia. Curtea nu a acceptat argumentul Guvernului precum că autorităţile au făcut tot şi că achitarea reclamantului a avut loc urmare a hotărârii neprevăzute a Curţii Constituţionale adoptate  după un an şi trei luni de la atac. Corespunzător investigaţia alegaţiilor reclamantului privind maltratarea nu a fost adecvată sau suficient de efectivă. Potrivit Asociației Juriștii pentru Drepturile Omului, reclamantul a solicitat 44.000 euro cu titlu de prejudiciu material şi 500.000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum şi 360 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli. Curtea i-a acordat însă reclamantului suma de 7.500 euro cu titlu de prejudiciu moral.