Un medic de la Spitalul Clinic Municipal de Copii ”Valentin Ignatenco”, care anterior a fost implicat în scandalul operațiilor cu bormașina, a dat în judecată spitalul pe motiv că a depistat în biroul său o cameră ascunsă. Acțiunea a fost depusă în 2012, prin care a cerut repararea prejudiciului moral, dezmințirea informațiilor defăimătoare și obligarea încetării acţiunilor de persecutare şi intimidare. În cerere, reclamantul, Nicolae Curca, preciza că activează în calitate de medic traumatolog-ortoped de categoria superioară, având un stagiu în profesie de 29 de ani. În biroul său, pe care îl împarte cu un alt coleg, a depistat o cameră video-audio instalată ilegal, fiind camuflată într-un tablou atârnat pe perete. Reclamantul a mai precizat că dispozitivul a fost instalat în timp când era în concediu, iar lucrările au fost efectuate la indicaţia administraţiei spitalului, întrucât la încăperea unde a fost plasat echipamentul de urmărire aveau acces doar anumite persoane. După ce a depistat camera video-audio a informat colaboratorii secţiei, a chemat poliţia, procuratura şi presa, iar conducerea spitalului a refuzat să apară la faţa locului. Pe acest caz a fost pornit un dosar penal. Medicul a precizat că prin faptul că a permis instalarea şi utilizarea ilegală a camerei, conducerea spitalului a admis o ingerință grosolană în viaţa sa profesională şi privată, l-a umilit, i-a lezat grav demnitatea personală şi profesională. Medicul a mai precizat că timp de opt luni activitatea profesională şi viaţa sa privată, cât şi a colegilor săi, a fost urmărită. Mai exact, fiind în gardă îşi schimbau hainele, luau masa, vorbeau la telefon, făcea schimb de informaţii de ordin pur personal etc. De asemenea, au fost vizualizate şi audiate întrevederile şi discuțiile sale cu pacienţii care, potrivit Legii cu privire la exercitarea profesiunii de medic şi Legii cu privire la drepturile şi responsabilitățile pacientului, sunt confidenţiale.  Reclamantul a mai precizat că în cadrul unui reportajul TV, el și colegii săi au făcut anumite declaraţii cu privire la incidentul cu camera video-audio descoperită şi tratamentul la care sunt supuşi medicii din partea conducerii. Atunci, directorul spitalului, Nicolae Starciuc, drept răspuns la declaraţiile lor, a declarat într-un interviu telefonic că ”…chirurgii ăştia care spun, ... se duceau beţi la operaţie, umblau cu sticla de rachiu pe masă, la serviciu. Iată care-i chestia, şi lor nu le place că eu le-am cerut disciplină”. Medicul susține că declaraţiile directorului nu sunt adevărate, sunt insinuări denigratoare răspândite prin sursele de informare în masă pe teritoriul ţării şi peste hotare. Acesta a indicat că instalarea ilegală şi funcţionarea în timp îndelungat a camerei video de la locul de muncă, constituie un atac direct asupra sa în calitate de medic şi persoană privată, afectează considerabil activitatea sa profesională şi-i lezează grav imaginea, cauzându-i profunde suferinţe psiho-emoționale. Iar acțiunile directorului sunt o urmare la faptul că a scris petiții în adresa instituțiilor statului, în care a criticat modul în care acesta administrează spitalul.  Astfel, reclamantul a solicitat încasarea prejudiciului moral în sumă de 75.000 de lei, cauzat prin utilizarea ilegală a camerei audio-video pentru obţinerea ascunsă a informaţiei despre activitatea profesională şi viaţa sa privată și dezminţirea informaţiilor răspândite precum că ar fi consumat alcool în timpul operațiilor. Ulterior, acesta a depus cerere de concretizare, solicitând încasarea în mod solidar din contul spitalului şi a ex-directorului Nicolae Starciuc a sumei de 75.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, cu obligarea pârâţilor să înceteze acţiunile de persecutare şi intimidare care-i lezează demnitatea şi reputaţia profesională, precum şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Chişinău acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat, în mod solidar, din contul spitalului şi a ex-directorului suma de 50.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral şi 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. La fel, s-a încasat și taxa de stat în mărime de 1.500 de lei. În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău au fost admise apelurile declarate de IMSP Spitalul Clinic Municipal de Copii ”Valentin Ignatenco” şi Nicolae Starciuc. A fost casată hotărârea instanței de fond şi emisă o hotărâre nouă prin care acţiunea a fost admisă parţial. Mai exact, s-a încasat suma de 5.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, 2.000 de lei – cheltuieli de asistenţă juridică şi 1.000 de lei – taxă de stat. În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Ex-directorul a depus recurs și a solicitat casarea hotărârii și respingerea integrală a acțiunii. Și asta pentru că nu este parte a raportului material litigios, întrucât nu este angajatorul nemijlocit al medicului, el fiind fostul director al spitalului. Or, în speţă este prezent un raport juridic delictual în care este necesară întrunirea elementelor constitutive ale răspunderii delictuale, ceea ce este lipsă. Mai mult, acesta a indicat că instanţele de judecată nu au stabilit ilegalitatea acţiunilor sale şi legătura cauzală dintre acţiunile sale şi prejudiciul cauzat intimatului-reclamant. De asemenea, nu există niciun act judecătoresc sau administrativ de recunoaştere a vinovăţiei şi sancționării sale pentru culegerea ilegală a informaţiei despre viaţa privată a lui Nicolae Curca. Recurs a depus și medicul Nicolae Curca. Acesta a menționat că instanţa de apel a redus arbitrar cuantumul prejudiciului moral cauzat prin utilizarea ilegală a camerei audio-video până la 5.000 lei, invocând pur formal că acest cuantum ar corespunde cu caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice. Acesta a mai indicat că exonerarea spitalului de răspundere pentru utilizarea ilegală a camerei audio-video în scopul obţinerii ascunse a informaţiilor cu caracter personal contravine legii aplicabile speţei şi anume, art. 91 Codul muncii, care prevede expres că protecţia datelor personale ale salariatului contra utilizării ilegale sau pierderii este asigurată din contul angajatorului. Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a admis ambele recursuri. S-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Curca împotriva lui Nicolae Starciuc şi Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal de Copii ”Valentin Ignatenco” cu privire la repararea prejudiciului moral şi obligarea încetării acţiunilor de persecutare şi intimidare, în partea admiterii parţiale a acţiunii şi s-a pronunţat în această parte o hotărâre nouă prin care:
  • s-a admis parţial acţiunea înaintată de Nicolae Curca împotriva lui Nicolae Starciuc şi Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal de Copii ”Valentin Ignatenco” cu privire la repararea prejudiciului moral şi obligarea încetării acţiunilor de persecutare şi intimidare; 
  • se încasează din contul Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal de Copii ”Valentin Ignatenco” în beneficiul lui Nicolai Curca suma de 50.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 3.000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică şi suma de 200 de lei cu titlu de taxă de stat;
  • s-a respins acţiunea înaintată de Nicolae Curca împotriva lui Nicolae  Starciuc cu privire la repararea prejudiciului moral, ca fiind neîntemeiată.
În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău s-a menținut. CSJ a motivat că nu au fost prezentate probe care să confirme faptul că anume Nicolae Starciuc, fostul director al spitalului, a instalat în biroul camera video și, prin urmare, repararea prejudiciului trebuie să fie efectuat din contul instituției medicale. Iar referitor la instalarea camerei ascunse, CSJ a făcut trimitere la hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Antović şi Mirković împotriva Muntenegru (cererea nr. 70838/13), care a vizat plângerea formulată de doi profesori de la Facultatea de Matematică din cadrul Universității din Muntenegru, după ce au fost montate camere de supraveghere video în sălile de curs. Atunci, Curtea Europeană a precizat că supravegherea video a unui angajat la locul de muncă, fie ea sub acoperire sau nu, trebuie considerată o intrare considerabilă în viața privată a angajatului și, prin urmare, constituie o ingerință în sensul articolului 8 al CEDO.