Legislația civilă spune că, în cazul produselor cu viciu, cel care răspunde este producătorul, chiar şi în lipsa vinovăţiei. Totuși, Codul civil prevede și anumite excepții, și anume în ce situații răspunderea nu cade pe umerii producărului. Mai exact, răspunderea pentru prejudiciul cauzat de produse cu viciu nu se aplică în cazul în care producătorul nu a pus produsul respectiv în circulaţie. La fel, se poate considera, în funcţie de împrejurări, că produsul nu avea viciul cauzator de pagube în momentul în care producătorul l-a pus în circulaţie. Răspunderea nu survine nici în cazul în care produsul nu este realizat nici pentru vânzare, nici pentru o altă formă de valorificare economică şi nu este vândut în cadrul activităţii profesionale exercitate de producător. O altă excepție este și atunci când viciul constă în faptul că produsul, în momentul în care producătorul l-a pus în circulaţie, corespundea unor dispoziţii legale obligatorii sau viciul nu putea fi identificat din cauza nivelului ştiinţei şi tehnicii de la momentul în care producătorul l-a pus în circulaţie. Codul civil stipulează că obligaţia de reparare a prejudiciului de către producătorul unei părţi componente a produsului este exclusă în cazul în care viciile se datorează modului de asamblare (construcţie) a produsului în care este încorporată partea componentă ori adăugirilor şi conexiunilor făcute de realizatorul produsului final. Această prevedere se aplică în modul corespunzător şi producătorului de materie primă. Dacă la producerea prejudiciului a concurat vina celui prejudiciat ori a persoanei pentru care răspunde cel prejudiciat, atunci obligaţia producătorului de a repara prejudiciul este diminuată sau înlăturată.  Totuși, răspunderea producătorului nu este diminuată în cazul în care prejudiciul este produs concomitent de un viciu al produsului şi de acţiunea unui terţ. Produs este considerat orice bun mobil, chiar şi în cazul în care acesta este încorporat în alte bunuri mobile sau într-un bun imobil. De asemenea, sunt considerate produse energia electrică, gazele naturale şi apa livrate pentru consum individual. Potrivit prevederilor legislațiiei civile, prejudiciu se consideră:
  • prejudiciul cauzat prin deces sau prin leziuni corporale;
  • prejudiciul cauzat sau distrugerea oricărui bun, altul decât produsul cu viciu, cu condiţia cumulativă ca bunul viciat:
– să fie, în mod normal, destinat utilizării sau consumului privat; şi  – să fie utilizat de persoana prejudiciată în special pentru uz propriu sau pentru consum privat. În același timp, un produs este cu viciu dacă nu garantează siguranţa scontată, luându-se în considerare toate împrejurările, cum ar fi de exemplu:
  •  prezentarea produsului;
  •  folosinţa care putea fi preconizată în mod rezonabil;
  •  momentul punerii în circulaţie a produsului.
În cazul depistării unui viciu, cel prejudiciat trebuie să aducă proba viciului, prejudiciului şi a legăturii cauzale dintre ele. Termenele de reparare a prejudiciului  În cazul în care pentru repararea prejudiciului nu este stabilit niciun termen, prejudiciul se repară dacă a apărut pe parcursul a 10 ani de la data la care producătorul a pus în circulaţie produsul ce a provocat prejudicii, cu excepţia cazurilor cînd persoana prejudiciată a iniţiat, în această perioadă, o procedură judiciară împotriva producătorului. Răspunderea producătorului pentru produsele cu viciu nu poate fi exclusă ori limitată printr-o clauză contractuală. Convenţiile contrare nu produc efect.