Republica Moldova a fost condamnată, din nou, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO). De această dată în cauza Dornean c. Moldovei. Curtea a constatat încălcarea Articolului 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, urmare a investigaţiei ineficiente a maltratării repetate a reclamantului de către fosta soţie şi cei trei copii. Potrivit Asociației Juriștii pentru Drepturile Omului, Moldova a fost obligată să achite suma de 5.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral şi 17.529 de lei cu titlu de costuri şi cheltuieli. Reclamantul Leonid Dornean, după divorţ, a continuat să locuiască în anexa aceleiaşi case, împreună cu fosta soţie şi cei trei copii ai săi. Cu unii din ei, deja majori, era în relaţii ostile. În data de 30 mai 2005, reclamantul a sesizat Procuratura Generală, rezumând mai multe plângeri adresate anterior diferitor autorităţi, inclusiv poliţiei, privind maltratarea sa de către fosta soţie şi copii, distrugerea proprietăţii şi omisiunea poliţiei de a reacţiona în vreun fel. Ca răspuns, în data de 21 iunie 2005, a fost informat că ordonanţa procuraturii de a nu iniţia urmărirea penală a fost anulată, iar cauza a fost trimisă la reexaminare oficiului teritorial al procuraturii. Peste aproximativ un an, în data de 31 martie 2006, reclamantul a fost examinat de către un medic legist, care a constatat o excoriaţie pe mâna dreaptă, susţinând că a fost lovit de fiul său. În data de 15 mai 2006, reclamantul a fost examinat din nou de un medic legist, care a constatat că trei dinţi erau slăbiţi şi a găsit o contuzie a unui deget la mâna dreaptă. El a explicat că a fost lovit iarăşi de către fiul său. În data de 26 iunie 2006, Procuratura Edineţ l-a informat pe reclamant că a decis să nu pornească o investigaţie privind pretinsul atac din partea fiului. Leonid Dornean a înaintat o altă plângere, în data de 31 august 2006, către Procuratura Edineţ, invocând că a fost iarăşi atacat de către copiii săi şi de către fosta soţie. În timpul atacului a fost ameninţat cu moartea şi că îi vor distruge sau arunca bunurile din locuinţă dacă nu părăseşte casa. El a depus o altă plângere în data de 19 septembrie 2006, dar a fost informat subsecvent că s-a decis să nu se iniţieze urmărirea penală. Prin scrisoarea din 12 decembrie 2006, şeful poliţiei din Edineţ l-a informat pe fratele reclamantului că, la o dată nespecificată, a avut loc o discuţie preventivă cu fosta soţie a reclamantului şi că ea a fost avertizată oficial să-şi schimbe comportamentul faţă de reclamant şi fratele acestuia. În data de 27 decembrie 2006, reclamantul a pretins că fosta soţie, împreună cu copii l-ar fi atacat în locuinţa acestora, fracturându-i cotul stâng. Potrivit reclamantului, el a chemat poliţia imediat după incident, dar i s-a comunicat că ei nu se ocupă de astfel de chestiuni. În ziua următoare a mers la un doctor, care l-a trimis la policlinica din Edineţ, pentru examinare. Având rezultatele examinării, în data de 29 decembrie 2006, el s-a adresat unui medic legist. Potrivit unui raport din 29 decembrie 2006, reclamantul a suferit o fractură la cotul stâng, confirmată de rezultatele medicale. Leziunea a fost de o severitate medie şi a cerut mai mult de 21 de zile de tratament. Aceasta a fost cauzată cu un obiect contondent, posibil în circumstanţele descrise de reclamant. În data de 5 ianuarie 2007, reclamantul a depus o plângere la poliţie, privind maltratarea sa de către fosta soţie şi cei trei copiii, însă a fost informat, din nou, s-a decis să nu se iniţieze urmărirea penală. Cererea a fost respinsă, ulterior, și de către judecătorul de instrucţie. Totuși, în data de 2 februarie 2007, un procuror a iniţiat o cauză penală pe faptul maltratării reclamantului. Au urmat un şir de măsuri de investigaţii, care s-au finalizat cu încetarea cauzei penale, invocându-se că leziunile au fost autoprovocate. Ulterior, au urmat şi alte atacuri asupra reclamantului, fiind întocmite rapoarte medicale, constatându-se leziuni şi excoriaţii, care ar fi fost cauzate de fosta soţie şi copiii săi. În faţa Curţii reclamantul s-a plans, invocând Articolul 3 din Convenţie, că nu a avut loc o investigaţie eficientă a pretinselor maltratări. CtEDO a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 3 din Convenţie, sub aspect procedural, notând că în data de 5 ianuarie 2007, reclamantul a depus o plângere scrisă, astfel autorităţile au fost conştiente de situaţia acestuia. De asemenea, ea a notat că dovezile medicale a leziunilor serioase cauzate reclamantului au fost disponibile şi a fost depusă o plângere prin care au fost numiţi făptaşii. Iniţial, autorităţile au decis să nu iniţieze o investigaţie penală, fiind începută cu aproximativ o lună mai târziu după ce a fost depusă plângerea. După aceea, investigaţia a durat pentru 4,5 ani. În această perioadă procurorul a încetat procedurile cu diferite ocazii. De fiecare dată, procurorul ierarhic superior sau judecătorul de instrucţie anula ordonanţa de a încetare a urmăririi penale, constatând mai multe omisiuni, cum ar fi audierea doctorilor care l-au examinat pe reclamant după incidentul din 27 decembrie 2006, audierea martorilor şi respectarea dreptului victimei de a formula întrebări experţilor. În final, primind confirmarea că reclamantul a suferit o fractură a osului la cotul stâng, autorităţile au avut nevoie de 1,5 ani pentru a adopta decizia finală pe caz. Faptul că după decizia iniţială de a nu începe investigaţia aceasta a fost încetată de trei ori până la adoptarea deciziei finale indică întrebări privind eficienţa investigaţiei. Mai mult decât atât, motivele pentru anularea deciziilor de încetare a investigaţiei au relevat omisiuni serioase, cum ar fi lipsa audierilor martorilor importanţi sau implicarea în mod adecvat a reclamantului în investigaţie, prin informarea acestuia despre dreptul de a pune întrebări experţilor. Un procuror chiar a constatat că investigaţia a fost extrem de superficială, tendenţioasă şi unilaterală. În opinia Curţii, omisiunile repetate de a lua măsuri specifice, pe care chiar autorităţile naţionale le-au considerat esenţiale pentru o investigaţie adecvată ridică întrebări suplimentare privind calitatea investigaţiei, astfel investigaţia privind maltratarea reclamantului a fost prea lungă şi ineficientă. Reclamantul a solicitat 50.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral şi 17.529 de lei cu titlu de costuri şi cheltuieli. Curtea i-a acordat reclamantului suma de 5.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral şi 17.529 de lei cu titlu de costuri şi cheltuieli.