Compania de asigurări Asterra Grup a fost obligată de instanță să achite despăgubiri unui asigurat, chiar dacă a invocat mai multe clauze din contract pentru a se eschiva de la plată. Judecătorii au declarat nule prevederile contractuale, iar compania a fost impusă să-și onoreze obligațiile față de asigurat.

Mai exact, avocatul Oleg Efrim, de la Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații”,  a depus cerere de chemare în judecată, în interesele SC ”Proeuroconsult” SRL, și a solicitat încasarea despăgubirilor de asigurare de aproape 600 de mii de lei, a penalității de peste 160 de mii de lei, dobânda de întârziere de aproape 80 de mii de lei. La fel, a cerut încasarea taxei de stat, dar și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de peste 24 de mii de lei și, respectiv, peste 21 de mii de lei. Ulterior, reclamantul a depus cerere de completare prin care a solicitat recunoașterea prevederilor ”sau din neglijență” din primul punct al clauzei 7.2, precum și a prevederilor de la liniuța 3 a clauze 7.2 ”s-a dezis de dreptul de a cere de la persoanele vinovate sau realizarea acestor drepturi nu a fost posibilă din vina sa” din contractul de asigurare încheiat între reclamant și Asterra Grup, ca fiind contrare prevederilor legale.

În motivarea cererii, s-a indicat că între și asigurător a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor și, potrivit documentului, în caz de survenire a cazului asigurat, Asterra Grup s-a obligat să achite despăgubiri până la nivelul sumei de 36.475 de euro.  Ulterior, a avut loc un accident în care a fost avariată o mașină a reclamantului, iar în urma evaluării daunei, valoarea acesteia a fost stabilită la 566.261 de lei. SC ”Proeuroconsult” SRL s-a adresat la asigurător cu o cerere prin care a solicitat plata despăgubirii. 

Cererea reclamantului a fost respinsă de către asigurător care a invocat punctul 7.1.9 din contract care spune că ”asigurătorul este în drept să refuze parțial sau total achitarea despăgubirii de asigurare în cazul prezentării de informații eronate despre împrejurările care au rol definitoriu la stabilirea gradului de risc asigurat sau nu a informat asigurătorul despre schimbările esențiale în gradul de risc”. Ulterior, Asterra Grup a expediat un răspuns suplimentar în care a modificat temeiul de drept pe care și-a motivat respingerea solicitării reclamantului, invocând punctul 7,1.8 din contract care spune că ”asigurătorul este în drept să refuze parțial sau total achitarea despăgubirii de asigurare în cazul neîntreprinderii măsurilor dependente de asigurat pentru salvarea sau păstrarea autovehiculului asigurat”. 

Reclamantul a trimis o cerere repetată pentru a i se achita despăgubile, inclusiv propunerea de a remedia situația pe cale amiabilă, însă Asterra Grup și-a menținut decizia. Pentru a remedia situația amiabil, reclamantul a trimis în adresa pârâtului o somație, însă ultimul nu a întreprins nicio măsură pentru a stinge creanța.  În cererea de chemare în judecată se menționează că, potrivit prevederilor contactului, riscuri asigurate sunt considerate prejudicii materiale cauzate asiguratului prin deteriorarea sau distrugerea autovehiculului și/sau a echipamentului suplimentar ca urmare a accdentelor de circulație, inclusiv tamponarea cu obiecte mobile sau imobile. La fel, în contract se mai menționează că asiguratul are dreptul să încaseze despăgubirea de asigurare în mărimea pagubei reale suportate, în limitele sumei de asigurare, ținându-se cont de condițiile concrete stipulate în contractul de asigurare. La fel, în cerere mai este indicat că asigurătorul trebuie să achite asiguratului o dobândă de întârziere, inclusiv taxa de stat și cheltuielile de asistență juridică. Mai mult, se spune că prevederile ”sau din neglijență” și ”s-a dezis de dreptul de a cere de la persoanele vinovate sau realizarea acestor drepturi nu a fost posibil din vina sa”, din contract, sunt contrare prevederilor Legii cu privire la asigurări, care prin normele imperative stabilesc exhaustiv cazurile când asigurătorul este în drept să refuze total sau parțial achitarea despăgubirilor de asigurare. Prin urmare, ele trebuie să fie declarate nule.

În urma examinării dosarului, Judecătoria Chișinău a ajuns la concluzia că prevederile contestate din contract contravin art. 17 alin. (1) al Legii cu privire la asigurări. Și asta pentru legea imperativă prevede expres condițiile când asigurătorul este în drept să refuze deplin sau parțial asiguratului despăgubirea. Instanța a mai indicat că legea imperativă prevede că asigurătorul poate să refuze în achitarea despăgubirilor doar în cazul când se constată acțiuni comise cu intenție din partea asiguratului, ceea ce nu a fost probat în cazul reclamantului. Prin urmare, instanța consideră că prevederile ”sau din neglijență” și ”s-a dezis de dreptul de a cere de la persoanele vinovate sau realizarea acestor drepturi nu a fost posibilă din vina sa” urmează a fi declarate nule.

În final, instanța a decis să admită cererea de chemare în judecată, au fost declarate nule prevederile din contract care au fost contestate și a dispus încasarea de la Asterra Grup a despăgubirilor de asigurare de peste 566 de mii de lei, a penalităților în mărime de peste 162 de mii de lei, dobânda de întârziere de aproape 80 de mii de lei, taxa de stat de peste 24 de mii de lei și cheltuielile pentru asistență juridică de peste 21 de mii de lei. Decizia este cu drept de apel. Amintim că, în luna martie Curtea Supremă de Justiție a modificat o hotărâre explicativă care se referă la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei în domeniul asigurărilor obligatorii şi facultative a transportului auto. Asta după ce au fost operate schimbări la Legea cu privire la asigurări, Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule și Codul de procedură civilă. Prin urmare, în contractele CASCO părțile nu vor mai putea prevedea și alte temeiuri de refuz integral sau parțial în achitarea despăgubirilor de asigurare, decât cele prevăzute de art.17 a Legii cu privire la asigurări.