Un avocat și-a dat în judecată clientul, după ce acesta nu a achitat serviciile juridice. Mai exact, Cabinetul Avocatului ”Roman Anatolie” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat ”Agenţia de Impresariat” cu privire la încasarea datoriei de 52.500 de lei, rezultate din contractul de acordare a asistenţei juridice, cât şi a cheltuielilor de judecată suportate. În motivarea acțiunii s-a menționat că în baza contractului de acordare a asistenţei juridice, avocatul a acordat asistenţă juridică, iar pârâtul, în baza facturilor, a recepţionat serviciile prestate, achitarea fiind doar parţială. Astfel, s-a acumulat o datorie de peste 52 de mii de lei. Prin hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, cererea de chemare în judecată a fost admisă integral și s-a dispus încasarea de la Întreprinderea de Stat ”Agenţia de Impresariat” a sumei de 52.500 lei, cu titlu de datorie pentru prestarea serviciilor juridice, și 1.518 lei, cu titlu de taxă de stat.  Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chişinău a fost admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat Organizaţia Concertistică şi de Impresariat ”Moldova-Concert”, succesor în drepturi a Întreprinderii de Stat ”Agenţia de Impresariat”. Instanța a modificat hotărârea primei instanțe, prin micșorarea sumei încasate cu titlu de datorie pentru prestarea serviciilor juridice, până la 50.000 de lei. În rest, decizia primei instanțe a fost menținută. Instanța de apel a conchis că, la stabilirea cuantumului datoriei, prima instanță nu a ţinut cont de unele circumstanțe importante pentru soluționarea pricinii. Și asta pentru că suma serviciilor prestate constituia 119.000 lei, adică 34 luni x 3.500 lei. Potrivit bonurilor de plată, anexate de către Întreprinderea de Stat ”Agenţia de Impresariat”, s-a confirmat achitarea sumei de 69.000 lei. Prin urmare, datoria pentru serviciile prestate constituie 50.000 de lei.  Ambele părți au depus recurs, în care avocatul a solicitat restituirea pricinii pentru rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată, iar clientul avocatului a solicitat casarea deciziilor de la apel și fond și respingerea acțiunii. Apărătorul a invocat că instanța de apel nu i-a acordat dreptul de a participa la proces, de a face cunoștință cu cererea de apel, de a depune referință și de a prezenta probe noi. Clientul acționat în judecată a indicat că prevederile contactului de acordarea a asistenţei juridice, anume acordarea serviciilor juridice la solicitare, în volumul şi condiţiile prevăzute de contract, nu au fost respectate pe tot parcursul producerii efectelor contactului. Și asta pentru că facturile fiscale au fost prezentate fără a fi însoţite de careva acte de transmitere-predare a lucrărilor efectuate. Curtea Supremă de Justiție a ajuns la concluzia că ambele recursuri sunt inadmisibile, deoarece argumentele invocate de recurenţii nu confirmă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către prima instanță și instanţa de apel. Mai mult, magistrații au precizat că temeiurile invocate în cererile de recurs se referă la dezacordul recurenţilor cu soluţia pronunţată de către instanţele ierarhic inferioare şi sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii primei instanțe și deciziei recurate.