Un funcționar, căruia i-a fost aplicată o sancțiune disciplinară sub formă de avertisment pentru încălcarea prevederilor legale ce țin de etica funcționarului public, a cerut instanței de judecată să anuleze ordinul de sancționare. Este vorba de Secretarul instanței din Călărași, care a fost sancționat de către președintele Judecătoriei Călărași. Reclamantul a indicat că nu a avut nici cea mai vagă intenţie de a adresa vorbe jignitoare la adresa preşedintelui judecătoriei, motiv pentru care a fost sancționat. De asemenea, în cererea a indicat că afirmația ”nu am încredere în așa președinte de judecată” este o părere personală (judecată de valoare) referitor la anumite aspect ce țin de managementul instanței. Persoana a mai indicat că, de fapt, sancțiunea a fost aplicată din cauza relațiilor ostile cu președintele și nu din cauza unor încălcări. Suplimentar, funcționarul instanței a spus că actul administrativ de sancționare i-a ştirbit reputaţia de cetăţean, dar şi cea de funcţionar public, fapt care, inevitabil i-a adus suferinţe fizice şi psihice. Prin urmare, reclamantul a cerut anularea ordinului de sancționare, recuperarea prejudiciului moral, în sumă de 5.000 de lei, și a cheltuielilor de judecată. Prima instanță a admis parțial cererea și a dispus anularea ordinului de sancționare. Decizia magistraților a fost atacată cu apel de către președintele instanței de judecată, care are calitatea de pârât în dosar. Conducătorul judecătoriei a spus că funcționarul a intrat în biroul său și s-a adresat folosind cuvinte înjositoare și necenzurate de două ori. Acesta a mai precizat că incidentele au avut loc în prezența mai multor martori. Pentru aceste încălcări, funcționarul a și fost sancționat de către Comisia de disciplină. Argumentele pârâtului nu au convins, însă, judecătorii de la instanța de apel. Magistrații au menționat că, Comisia de disciplină a fost sesizată de către președintele instanței, persoană care și a semnat ordinul de sancționare. Prin urmare, conducătorul instituției nu a putut fi echidistant. Or, în condițiile în care persoana se afla pe două poziții diferite, după cum a conchis și instanța de fond, era evident imparţialitatea acesteia la legalitatea și corectitudinea aplicării sancțiunii disciplinare față de funcționarul public. Prin urmare, Curtea de Apel a menținut decizia instanței de fond, iar funcționarul instanței a scăpat de sancțiunea aplicată. Decizia magistraților de la apel poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiție.