Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea în cauza Topal c. Moldovei. Cauza se referă la procedurile judiciare referitoare la dreptul la pensie a reclamantului, fost bașcan al UTA Găgăuzia. În cadrul procedurii, Adunarea Populară a UTA Găgăuzia a anulat legea locală (nr. 36-XIX / II), pe care reclamantul și-a bazat pretențiile, astfel instanțele naționale au respins pretențile pe motiv că nu mai există nicio bază pentru aceastea. Curtea a constatat încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și i-a acordat reclamantului suma de 3.000 euro cu titlu de prejudiciu moral. Reclamantul, Stepan Topal, a fost primul Bașcan al UTA Găgăuzia, funcție pe care a deținut-o între anii 1991 și 1995. La 12 iunie 2001, Adunarea Populară a UTA Găgăuzia a adoptat o lege cu privire la pensionare, care prevedea în mod expres că Stepan Topal va beneficia de garanții personale de protecție socială, în special o pensie ce costituie 75% din salariul Bașcanului al UTA Găgăuzia. În temeiul acestei legi, reclamantul, în aprilie 2003, a iniţiat o acțiune împotriva Comitetului Executiv și Adunării Populare ale UTA Găgăuzia privind recuperarea pensiei personale pe care considera că ar trebui să o primească în temeiul legii locale. Totodată, a pretins că nu a primit nicio plată conform legii menționate, primind doar o pensie pentru limită de vârstă plătită de asigurările sociale. În explicația sa în calitate de copârât, Comitetul Executiv al UTA Găgăuzia a subliniat, printre altele, incompatibilitatea Legii locale nr. 36-XIX/II cu Legea Republicii Moldova privind pensiile de asigurări sociale de stat, în special în partea ce ține de acordarea unei ”pensii personale”. În decembrie 2003, Judecătoria Comrat a expediat cauza Curții de Apel Comrat pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare cu privire la legalitatea legii. Deși această procedură era pendinte, în februarie 2004 Adunarea Populară a Găgăuziei a abrogat Legea cu efect retroactiv, pe motiv că era contrară legislației naționale privind pensiile de asigurări sociale de stat. În consecință, Curtea de Apel a întrerupt procedura de pronunțare a unei hotărâri preliminare, astfel că Judecătoria Comrat a respins acțiunea reclamantului ca nefondată. Hotărârea primei instanțe a fost menținută de instanțele ierarhic superioare. Invocând Articolul 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamantul s-a plâns că instanțele judecătorești naționale nu au fost independente și imparțiale, au interpretat într-o manieră contradictorie prevederile legii și au abrogat Legea locală pe perioada examinării acțiunii sale. De asemenea, reclamantul s-a plâns de lipsa unui recurs intern efectiv, în sensul Articolului 13 din Convenție. În cele din urmă, reclamantul a susținut că dreptul său de proprietate a fost încălcat prin neplata pensiei restante pe perioada acțiunii Legii și ulterioara abrogare a acesteia. Curtea a reiterat că principiul statului de drept şi noţiunea unui proces echitabil din Articolul 6 din Convenţie exclude orice intervenţie a legislativului – altele decât pe motive convingătoare/impetuoase de interes general – în administrarea justiţiei menite să influenţeze soluţia judiciară a litigiului. Aceasta este aplicabil, de asemenea, şi adunărilor locale sau regionale cu competenţe legislative, cum este Adunarea Populară a UTA Găgăuzia. Anularea legii locale a determinat fondul procedurii pendinte, dintre reclamant şi autorităţile locale, cu un efect final şi retroactiv, făcând inutilă continuarea procedurilor. Mai mult decât atât, anularea legii pur şi simplu a susținut poziţia Comitetului Executiv al UTA Găgăuzia în cadrul procedurilor pendinte. Potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urma să stabilească dacă anularea legii s-a bazat pe motive convingătoare/impetuoase de interes general. În opinia Guvernului, intervenţia Adunării Populare a fost justificată prin necesitatea de a anula legea locală deoarece era incompatibilă cu legislaţia naţională. Totuşi, chestiunea legalităţii respective a fost referită pentru examinare Curţii de Apel Comrat, care este competentă de a soluţiona posibile conflicte dintre actele adoptate de către autorităţile găgăuze şi legislaţia naţională. Având în vedere mecanismul pentru evaluarea legalităţii legilor locale în Găgăuzia, care a fost iniţiat în speţă, Curtea nu a fost convinsă de argumentul Guvernului. Mai mult decât atât, Guvernul nu a indicat niciun motiv  convingător/impetuos de interes general care putea justifica anularea legii locale respective. Corespunzător Curtea a hotărât că intervenţia Adunării Populare nu a fost justificată de scopurile Articolului 6 § 1 din Convenţie şi a constatat violarea acestei prevederi. Restul plângerii reclamantului a fost respinsă ca vădit inadmisibilă. Potrivit Asociației Juriștii pentru Drepturile Omului, reclamantul a cerut suma de 9.250 euro cu titlu de prejudiciu material şi 50.000 euro cu titlu de prejudiciu moral. Curtea i-a acordat suma de 3.000 euro cu titlu de prejudiciu moral.